Comasarea alegerilor – atac perfid si frontal la adresa democratiei

Pentru a se permanentiza la putere, PD-L şi preşedintele Traian Băsescu au lăsat în urmă şi cea mai mica jenă. De fapt, toate acţiunile partidului viitor fost portocaliu se învârt în jurul unui singur scop: rămânerea la putere. Astfel că pentru a-şi urmări acest interes, fac tot mai des pipi şi pe Constituţie, şi pe legi, şi, nu în ultimul rând, pe bunul simţ. Nu mai vorbesc aici de incipienta noastră democraţie căreia i se poate comanda o porţie mare de colivă şi o orchestră ca să-i cânte prohodul. Ultimul exemplu în acest sens este demersul de comasare a alegerilor. Care se izbeşte frontal de unele prevederi constituţionale cum ar fi, de exemplu, mandatul de patru ani al unui primar. Democraţia înseamnă şi alegerea în cunoştinţă de cauză, înseamnă şi un alegător cât de cât avizat. Iar acest aviz nu ar trebui dat de o plasă cu ulei, zahăr şi făină, trei mici şi două beri, başca un concert cu Guţă şi Salam. Meteahna PSD dusă pe cele mai înalte culmi ale civilizaţiei neamului prost de către PD-L. Chiar dacă au trecut peste două decenii de la primele aşa-zis alegeri libere. România are un mare deficit la capitolul democraţie. Mai există multe lacune. Or, chiar acest aspect plus sărăcia vor să le speculeze Băsescu şi PD-L când vor să dea peste cap alegerile, prin comasarea localelor cu parlamentarele. Din care nimeni nu va înţelege nimic.

S-au expus două motive când s-a anunţat acest demers. Pe deoparte, economisirea unor bani, iar pe de altă parte, o eficientizare a instituţiilor statului. Despre primul aspect nu poţi spune decât că democraţia costă. Ceva mai mult decât dictatura sau autoritarismul de rit băsescian. Cât despre eficienţă, acelaşi argument a fost vehiculat şi de Hitler, şi de Stalin, şi de Mussolini, şi de Pol Pot, Fidel Castro sau Kim Ir Sen. Dacă te uiţi la „eficienţa” Guvernului Udrea – Boc, chiar te apucă râsul. Dacă ai nervii tari. Ideea este că orice bulversare a alegerilor nu poate fi decât în folosul partidului care le organizează. Începând de la cumpărarea de voturi, până la, pur şi simplu, furtul lor. În acelaşi spirit „democratic” s-a făcut şi legea alegerii primarilor într-un singur tur de scrutin, lucru care foloseşte partidului cu cei mai multi primari în funcţie, adică PD-L. Nu mai vorbesc aici de demersul votului prin corespondenţă, mană cerească pentru hackerii PD-L.

Trebuie spus şi faptul că la discuţia comasării alegerilor, reacţia opoziţiei a fost execrabilă. Câteva zile a tăcut, făcând calcule ce i-ar putea ieşi din această schemă. Apoi a reacţionat destul de timid. Fără să se spună clar şi răspicat că este vorba de un atac la adresa democraţiei destul de incipiente din România. S-a vorbit, şi pe bună dreptate, despre excesele dictatoriale ale lui Adrian Năstase din perioada 2001-2004. Ele au fost însă încercări juvenile pe lângă excesele actualei guvernări. Care un singur lucru mai trebuie să facă: să anuleze toate alegerile. În numele economisirii resurselor bugetare şi al eficienţei. Dacă tot se face mişto de orice lucru, ar trebui şi aici puse lucrurile pe tapet la modul foarte clar. De ce să mai facem alegeri, când se pot numi şi primari, şi parlamentari? Dar chiar aşa, mai avem nevoie de parlament? Nu ar fi o mai mare eficienţă fără să ne mai încurcăm în astfel de fineţuri burgheze? De ce nu ar putea fi numit Băsescu preşedinte pe viaţă, Boc premier de jure pe viaţă, iar Elena Udrea prim-ministru de facto? Tot pe viaţă. Ce eficienţă ar mai fi! Nu mai vorbim de economii!