Stop joc

PSD-ul nu a câștigat niciodată Primăria Timișoara și asta doare. Nu numai că doare, dar le întunecă și mințile lui Victor Ponta, Sorin Grindeanu și compania. Într-un an electoral în care călărește o alianță cotată cu șanse de victorie în toate circumscripțiile din țară, când vorba aia, pierde numai prostul la ce desfășurare de forțe ai în spate, la centru ditamai Uniunea n-a oficializat încă tandemul Robu-Bojin, dând senzația că nu-i este indiferent cu cine câștigă și că, din rațiuni extrapolitice, preferatul pesediștilor ar fi Gheorghe Ciuhandu. Dacă aș estima că, prin eventuala nominalizare a lui Ciuhandu candidat socialist, Uniunea are 99,99% șanse să câștige alegerile la Primăria Timișoara, poate că strategii de stânga de la București l-ar racola degrabă și pe Stelu Iordache (PP-DD), 0,01%, să fie siguri că în 10 iunie a.c. va descăleca pe Bega primul primar PSD din toate timpurile și acesta nu e liberalul Robu. Bine, lui Gheorghe Ciuhandu nu-i va plăcea să fie numit pesedist, căci se știe de când democrația postdecembristă că domnia sa este un om politic creștin-democrat, iar înaintașii săi țărăniști au suferit din greu din cauza înaintașilor celor la care se milogește acum să fie pus pe listă. Însă asta e o altă poveste care nu mai interesează pe nimeni, nici măcar pe Viorel Sasca.

Nu e nimic bătut în cuie, dar dacă se va întâmpla o astfel de bazaconie, tot farmecul acestui an electoral, echilibrul unei competiții bărbătești cum n-am mai avut din 1996, se va duce dracului. E ca și cum l-am asculta pe Costel Busuioc cântând de unul singur în holul Poștei Mari, convenind unanim că nimeni nu cântă la fel de frumos dintre toate casierițele și factorii poștali la un loc. Dar știți ce este mai trist din tot acest episod încă netranșat de politicienii de la centru? Că doar am avut impresia că Gheorghe Ciuhandu are contracandidat în persoana lui Nicolae Robu, când, de fapt, liberalul nu prea știe cu ce ocazie pierde vremea prin politică. Nici n-a apucat inchiziția socialistă de la centru să tragă sforile pentru modificarea a ceea ce era deja bătut în cuie și parafat bărbătește în strâns de mâini cu Titu Bojin, că președintele PNL Timiș face pe vulpea sătulă de strugurii ăia la care n-ajunge, deși sunt acri, comunicând faptul că omul nici n-a prea vrut să candideze, de fapt, și noi, alegătorii, l-om fi deranjat cumva.

„În definitiv, dl Ciuhandu nu-i un primar rău, să fim obiectivi…”, a apucat să declare foarte recent liderul liberalilor timișeni, în timp ce tocmai își dădea foc la valiza politică. Incredibilă gafă! Și să-l nominalizeze în cele din urmă Uniunea pentru primărie ori să-l trimită să candideze la consiliul județean, faultându-l pe „nea Titu”, liberalul nu mai are pic de credibilitate după ce-a declarat ce-a declarat. De ce să-l mai creadă cineva pe dl Robu când acesta va mai face declarații tranșante despre vreun alt adversar pe care i-l va scoate politica în cale, dacă, în numai câteva luni, dumnealui parcurge cu atâta grație etapele de la masculul viril la eunucul docil? De la declarațiile despre managementul incompetent și politizat al RATT sau Colterm și până la complimentele cu care acum își învăluie gingaș contracandidatul. I-auziți discurs feroce: „Noi vrem o Timişoară a performanţei, dorim să redăm timişorenilor mândria de a fi timişorean. Cu abordările de până acum nu cred că avem motive să ne mândrim că suntem timişoreni”, spunea, la începutul anului, preşedintele PNL Timiş, despre Timișoara condusă de primarul Ciuhandu. Edil care, „în definitiv, nu-i un primar rău, să fim obiectivi”, domnule Robu.