Paisie Lugojanu

De o bună perioadă de timp, Paisie Lugojanul a devenit un star mediatic în presa locală, dar și centrală. Ce-i drept, un star negativ, fiindu-i imputate toate relele din lume. Așa o fi? Este Paisie cel mai rău dintre ierarhii Bisericii Ortodoxe Române? Sau e la fel ca marea majoritate a acestor ierarhi? Aș îndrăzni să răspund afirmativ la cea de-a doua întrebare. Paisie nu este nici mai bun, dar nici mai rău decât majoriatea capilor BOR. El reprezintă o stare de fapt, este o oglindă fidelă a acestei instituții.

Ce i se reproșează? Că-i plac banii. Că face bani din orice, mai nou și din fonduri europene. Dar există un arghirofil mai mare decât chiar Patriarhul Daniel, cel care face bani și din piatră seacă? Patriarhia Română a ajuns una dintre cele mai de succes societăți comerciale din România, dacă te uiți la profituri. O spun cifrele Ministerului de Finanțe. Ce nu produce patriarhia? Că altfel se ocupă de păduri, cherestea, vinuri, alcool, lumânări, patronează posturi de radio și televiziune. Patriarhul Daniel vrea chiar să-și întreacă și finul, „Iulius Mall”, în construcții megalomane, cu a sa Catedrală a Neamului. Doar credincioșii simpli lipsesc din sfera preocupărilor patriarhului-patron.

Ce să mai vorbim de Pimen, cel care se crede „drujba lui Dumnezeu” prin pădurile Bucovinei, obișnuit să scuipe și să pupe în același loc (vezi relația cu Adrian Năstase), numai pentru a pune mâna și drujba pe codrii Moldovei. Prin Dobrogea era un mitropolit, șef de facto al PSD Constanța, într-una dintre cele mai corupte perioade din istoria țării (2000-2004), atunci când acest partid era o imensă mașinărie de făcut bani și dat în cap la adversarii politici. Și exenple sunt destule, nu ar avea loc într-un op, darmite într-un articol?

Paisie este un mare intrigant, se mai spune despre cetățeanul Ion Gheorghe, fost medic veterinar, devenit episcop. Care dintre capii BOR nu are intriga în sânge? Care sunt cei care au urcat pe scara ierarhică fără să-și sape colegii niciodată? Într-o perioadă în care Biserica Ortodoxă pierde tot mai mulți credincioși în fața ofensivei prozelitiste fără precedent a cultelor neoprotestante și a diferitelor secte, capii BOR au cu totul și cu totul alte probleme. Așa cum le are și Paisie.

Nu vreau să extind aceste practici la toți reprezentanții Bisericii. Dar pe cei care au sau au avut cu adevărat frica lui Dumnezeu nu-i găsești lăfăindu-se în mașinile luxoase ale Patriarhiei, ci în modestele chiliiale mânăstirilor sau prin schituri. Biserica Ortodoxă i-a dat pe Arsenie Boca, pe Dumitru Stăniloaie, pe părintele Galeriu sau monahul Nicu de la Rohia (evreul Steinhardt convertit la ortodoxie) și mulți, mulți alții. Biserica Ortodoxă a dat nenumărați martiri în perioada comunistă, nu doar ierarhi care s-au făcut frați cu Dracul și Securitatea.

Și poate aici e marea problemă a Bisericii Ortodoxe. Faptul că, după 1990, nu au fost făcute publice dosarele de colaborare cu Securitatea ale prelaților. De altfel, singura categorie socială care a refuzat cu obstinație o curățenie morală în interior a fost Biserica Ortodoxă. Nu vorbesc de o lege a lustrației, că rămâneau românii fără popi. Doar o recunoaștere a vinilor, o mărturisire, o pocăință, atât în fața lui Dumnezeu, cât și în fața enoriașilor. Fiindcă astfel, nu mai puteau fi supuși diferitelor șantaje și presiuni. Și avem la îndemână un mare exemplu. În 1990, Nicolae Corneanu și-a recunoscut greșeala colaborării cu Securitatea. Și astfel a devenit liber. Liber să devină probabil cel mai respectat și demni de respect ierarh al BOR.