Arca lui paranoe

A mai trecut o vară cu guvernare Ponta „made in USL”. A doua vară. Fără să studiez vreun sondaj de opinie, aș paria că poporul român crede că ne îndreptăm într-o direcție greșită, că Victor Ponta a mai scăzut la capitolul încredere, că Antonescu s-a prăbușit într-un asemenea top, dar, în ciuda acestui fapt, lumea ar vota voios vreo 60% cu forța conducătoare a USL. Ceea ce n-ar fi chiar atât de absurd pe cât pare la o primă vedere, de vreme ce statisticienii ne pot spune despre inerția trendului de vot post electoral. Cât timp? Păi cam două ierni. Atâta e tot ce ar putea primi Victor Ponta de la populație până ce să fie huiduit la prima încercare de baie de mulțime. Asta dacă nu cumva menținerea până în 2014 la Cotroceni a vinovatului de serviciu ar mai putea da o gură de oxigen executivului uselist.

Și nu mă refer la cei pentru care revolta e trecută în fișa postului. Sindicatele din învățământ au scos capul, cele din sănătate, la fel. Nu că n-ar avea motive, dar la cât de dedicate au fost ele, liderii lor, cauzei USL chiar nu e frumos ce fac, zău! Primarii de toate culorile politice și-au ridicat vocea împotriva unui guvern cam reticent la modernizare administrativă și fiscală, critică venită din zona mai răsărită a efectivului de edili, nu dinspre cei ce și-au băgat primăriile în faliment pentru a cere apoi fonduri de la centru pentru supraviețuire. Până și o parte a clasei politice s-a răzvrătit înainte de marea masă a populației. Prin liderul său Crin Antonescu, liberalii au zis că așa nu se mai poate.

Nu, nu e vorba de intenția guvernului de a ridica niște taxe, la o adică, nici de subfinanțarea unor ministere, ci o incredibilă supărare că Agenția Națională de Integritate (ANI) și-a pus în cap să ia la purecat numai liberali, iar pe pesediști și pedeliști îi ascunde de la verificări. Trecând peste informația evident diversionistă, chiar paranoică, mă gândesc cum poate cineva să-și facă sistematic anticampanie atât de bine cum și-o face Crin Antonescu. Un Crin Antonescu copleșit de supărarea elevului care primește nota 4 pentru că e examinat prea des, nu pentru că nu știe. De supărarea hoțului care e indignat că i se verifică numai lui buzunarele, nu și ale infractorului ce operează pe strada vecină, ori oftica șoferului băut când e oprit numai el, când, se știe, toată lumea bea la volan.

De aici ce să înțelegem? Că liberalul Crin Antonescu vrea concurență liberă și onestă. Asta însemnând una din două. Ori ANI să facă deranj și la ceilalți, ori să nu mai controleze pe nimeni. Și după cum i-am văzut pe useliști semnând protocoale de desființare a ANI (și chiar a DNA), tare mă tem că liberalului șef e ofticat că ANI există, nu că își face treaba pentru care a fost înființată sub presiunile Uniunii Europene. Blajin, poporul va protesta ultimul, iar Crin Antonescu – dacă va ajunge, la absurd, președinte – nu va mai beneficia de nicio perioadă de grație. Și, după ce într-un sfârșit de ianuarie cenușiu va da de pământ cu Victor Ponta, românul s-ar pregăti gospodărește de vot, dacă ar avea pe cine să aleagă. Pentru ca în final, orgolios cum este, să zică fără tremur în glas că întotdeauna l-a considerat pe Emil Boc mai bun ca ăștia.