FC Timisoara, un armistitiu in fotbalul timisorean

Dacă aș fi „vulpe” polistă, supărată că nu mai ajunge la „strugurii” primei divizii fotbalistice, aș calcula imediat și aș opina că din această retrogradare fotbalul timișorean ar putea avea de câștigat. Aș spune că reconstrucția ar fi mult mai sănătoasă cu o omogenizare în liga a 2-a, de unde o primă clasată ar putea promova mult mai lejer decât s-ar salva de la retrogradare la anul o prim-divizionară, când din liga I vor pica ultimele șase echipe. (Știu că sună ca dracu’ să vorbim de reconstrucție în cazul unui proiect început acum doi ani, dar, asta e, despre cauze, lipsa meritocrației în conducerea clubului, multă suficiență pe banul public, investiții aiurea în jucători etc s-a mai scris în aceste rubrici) E adevărat, noi plângem acum, dar la anul este foarte probabil să-l vedem trist pe „regele blaturilor”, reperul profesional a mii de juniori, lupul moralist al fotbalului românesc. Ori să ne luăm la revedere de la „imparțiala” Ceahlăul, de la „verticalitatea” ardelenească a celor de la Mediaș și Brașov sau de la moda echipelor fără tradiție din periferia Bucureștiului.

Ca „vulpe” necăjită aș mai spune că patronatul public al echipei are ocazia în liga secundă să arate ce vrea de la această echipă. Căci dacă se vrea performanță, o condiție necesară (nu și suficientă) e să se renunțe la diletantismul cu care s-a condus clubul în ultimii doi ani. Dacă se vrea să devenim „ce-am fost și mai mult decât atât”, păi atunci CLT și CJT trebuie să asigure managementului un buget rezonabil și garanția că de la nivel politico-administrativ nu se va interfera păgubos cu conducerea clubului sau cu banca tehnică. Să-l lase pe antrenorul Alexa să-și aleagă jucătorii, fără să-i vindem pe cei valoroși, iar pe președintele Timofte să-și aleagă colaboratorii în afara algoritmelor de partid. Și-așa anumite forțe politice joacă la alibi când vorbesc de Poli. Se practică strategic statul la pândă, doar-doar adversarul politic își va rupe gâtul prin ratarea proiectului ACS, lăsându-se loc unor alte combinații aparent mai morale, dar la fel de nesănătoase prin condiționarea de alți decidenți politici.

În lipsă unei investiții private în fotbalul timișorean, patronatul de tip public este în mod evident răul necesar funcționării fenomenului. Poate că odată își vor da seama și primarul Robu, și președintele Titu Bojin că nu ăsta este viitorul fotbalului în România, cu echipe administrate de județeana de partid. Însă până ce zona privată din Banat își va lua de la gură pentru a băga resurse în Poli, soluția CLT-CJT-UPT este varianta menținerii bolnavului sub aparate, nu cea a garantării performanței. Numai că, în acest moment, dilema fotbalistică pe Bega nu se duce în jurul ideii de performanță, ci care să fie echipa legată la aparatele ce țin în viață un fotbal bolnav. De ce ACS și nu e ASU?, aceasta e întrebarea, nu dacă suntem capabili cu un astfel de patronat public să facem dintr-una din aceste entități un proiect performant.

Și-așa, eu, dacă aș fi în pielea celor ce finanțează fotbalul timișorean, aș profita de retrogradarea celor de la ACS pentru a deschide o discuție care să apropie părțile de o formulă comună. Purtătorul neoficial de cuvânt al celor de la ASU, Cristian Brâncovan, spunea, într-unul dintre comentarii, că nu e încă târziu ca administrația locală să se gândească să finanțeze și echipa din liga a patra. Primarul Robu ar putea citi această postare ca pe o chemare la dialog. Ba chiar ar putea propune un proiect neutru de tipul FC Timișoara pe o perioadă de tranziție spre un calm local, dar și până la rezolvarea problemei palmaresului lui Poli cu administratorul judiciar al fostei societăți patronate de Marian Iancu. Unde să joace această echipă? Evident, pe „Dan Păltinișanu”. La ce nivel? În liga a doua, în a treia, în a patra? Dar asta ar putea rezulta tocmai dintr-o discuție liberă ce-ar trebui inițiată în această vară.

În lipsa unei fuziuni în jurul unui proiect neutru există riscul real ca ura dintre cele două tabere să îndepărteze suporterii de stadion până la dispariția interesului pentru fotbal, atât din partea timișorenilor, cât și din partea celor care decid finanțarea în zona politicului. Până atunci însă, viitorul apropiat ne-ar putea aduce o rivalitate sinistră, între ACS Poli, echipa susținută de PNL, și ASU Poli, formația cu care PSD va defila ca alternativă la celălalt proiect, pentru al cărui faliment va face tot posibilul până la viitoarea campanie electorală. Măcar în Glasgow disputa se dă între catolici și protestanți, nu între două găști cu prea puțină frică de Dumnezeu.