Iancu de Ferentari, acest Bercea Mondial al fotbalului

Un ipochimen cu înfățișare și poreclă de pachiderm a ajuns tot mai vocal în ultima vreme. Încet-încet, a pus stăpânire pe spațiul media dedicat fotbalului ocupat cândva de grohăielile lui Mitică și răgetele lui Gigi Becali. Pe individul în cauză îl cheamă în acte Marian Iancu, fiind născut printr-o mahala a Bucureștiului, acolo unde a primit și educația primilor șapte ani. După ce liderii FRF au decis la modul absolut grotesc ca un club patronat de Iancu să fie afiliat, deși nu mai are activitate de doi ani, în mod cert că prezența sa în media va fi tot mai apăsată. La concurență poate cu cea a lui Bercea Mondial și a clanului său. Și spun că e cel puțin bizară decizia FRF la presiunea fostului angajat al lui Iancu, Gheorghe Chivorchian, fiindcă în momentul în care un club de fotbal (Aerostar Bacău) i-a cerut lui Iancu să-și achite o datorie, cei din FRF au spus că echipa pachidermului nu mai există, așa că nici bani nu poate să dea.

Deci, clubul-fantomă al lui Iancu există doar pentru drepturi, nu și pentru obligații. Primul lucru pe care îl va face proaspătul „afiliat” va fi să pună presiuni și șantaje pe cele două echipe din Timișoara cu numele de Politehnica. Deja Iancu a afirmat că nu va mai ceda culorile și palmaresul, decât în cazul în care Poli – atenție! – va sta cel puțin doi ani în Liga a II-a. Palmares și culori pe care le-a promis de mai multe ori că le va ceda gratis. (Respectarea promisiunilor este un atribut al oamenilor de onoare, nu al „Bercilor Mondiali”).

Bine, ca nimeni să nu înțeleagă nimic, primarul Nicolae Robu spune că ambele sunt în proprietatea lui ACS Poli. De fapt, Iancu are o mare influență la Poli de mai mult timp, fără ca nimeni să i se opună. În vara anului trecut, la Poli putea ajunge ca antrenor Cosmin Contra. N-a vrut însă „Elefantul”, iar Robu și Titu Bojin s-au conformat. L-a vrut Iancu pe Velcea, Velcea a fost! Dacă avea un cuvânt de spus la Poli, chit că n-avea echipă în spate, mi-e groază să mă gândesc ce se va întâmpla de acum înainte. Cei care se ocupă de soarta lui Poli trebuie să aibă curajul să taie cât mai repede orice legătură cu Bercea Mondial, pardon! am vrut să zic Marian Iancu. Asta dacă nu vor ca – la o scară mai mică – să pățească precum Mircea Băsescu.

Pe de altă parte, multă lume îl regretă pe Iancu, pentru performanțele pe care le-ar fi avut la Timișoara. „Perfomanțe” reduse la locul II în sezoane în care campionatul nu era câștigat de Steaua sau Dinamo, ci de Urziceni și Galați. Și au fost destule suspiciuni și atunci. Cel puțin în 2011, când a câștigat Oțelul campionatul, comportamentul lui Iancu a fost extrem de bizar. Înaintea meciurilor decisive, nu doar că n-a plătit salariile jucătorilor, dar a și întreținut în vestiar o stare de conflict, înjurând jucătorii prin vocea unui apropiat al său, realizator de emisiuni. Când jucătorii aveau mai mare nevoie de sprijin, s-au trezit că sunt interlopi (Alexa), grași (Zicu), bețivi (Helder) sau mai știu eu ce.

Iancu a plecat din Timișoara lâsând o groază de datorii. De la salarii, contracte, cantonamente, hotel sau langoșeria din colț, el nu mai plătea nimic. Absolut nimic! Nu mai vorbesc că individul are o condamnare la zece de pușcărie încă din toamna lui 2011. (Aici iar ar fi o discuție despre justiție și cum sunt uitate prin sertare unele dosare.) Și dacă Robu și Bojin nu-i pot spune individului să ne lase în pace, doar Justiția o mai poate face. Că vorba aceea, Iancu poate are treabă la „brutărie”, și noi îl reținem prin Timișoara.