Un stadion tot mai indepartat

>Una dintre principalele promisiuni din campania electorală a primarului Nicolae Robu a fost ridicarea unui stadion nou în Timișoara. Și nu orice fel de stadion, ci unul imens de 50.000 de locuri. Ulterior, numărul locurilor a mai scăzut până la 40.000, dar tot foarte multe sunt. Din capul locului trebuie spus că un stadion cu 25.000, maximum 30.000 de locuri, ar fi mai mult ca suficient.

Acest aspect e doar un detaliu, la fel ca și promisiunea aceluiași Robu de-a face și o sală de sport cu 15.000 de locuri. Ceea ce, să recunoaștem, este o megalomanie și oricine își putea da seama că e o chestiune irealizabilă. În schimb, un oraș cu pretenții ca Timișoara are nevoie de un stadion nou, actualul „Dan Păltinișanu” fiind depășit din toate punctele de vedere. Mulți spun că atâta timp cât nu avem echipă de fotbal, n-are rost să avem și stadion. Un lucru doar pe jumătate adevărat, o nouă arenă putând să creeze emulație în jurul unei echipe, de la spectatori până la sponsori. (Investitori nu vrea Robu!)

Iată însă că, la mai bine de doi ani de la instalarea în scaunul de primar, chestiunea stadionului este exact în aceeași situație de ceață profundă. Adică în stadiul de discuții și nimic mai mult. Fapt recunoscut și de primar, care a reușit în schimb să-și pună din nou în cap arhitecții timișoreni. Aceasta, după ce a declarat că renunță la concursul de soluții pentru viitorul stadion, din cauza „atitudinii pe care o au arhitecții”. „Nu avem niciun progres”, a continuat Robu, fără să explice de ce a lăsat lucrurile la voia întâmplării nouă luni, anunțul legat de concursul de soluții fiind făcut în luna ianuarie. În replică, arhitecții i-au bătut obrazul primarului, arătându-i că problema este în propria ogradă. Indiferent de cine are dreptate în această dispută, lucrurile sunt clare din alt punct de vedere. Și anume, că ridicarea unui nou stadion în Timișoara pare pe zi ce trece un lucru tot mai irealizabil. Adică, nu există niciun proiect și nici măcar studiu de fezabilitae. Nu există sursă de finanțare, nici măcar la nivel teoretic.

Nu spun că e mare vinovat primarul pentru că s-a ajuns aici. Adică nicăieri. Dar mă întreb cine l-a pus să promită ditamai stadionul de 50.000 de locuri. Sau – vorba lui Cocoșilă, amicul lui Moromete – pe ce s-a bazat când a făcut un angajament atât de deșănțat? Pe Guvernul USL? Să fim serioși, trebuie să aibă o mare doză de naivitate, dacă a crezut că PSD va pompa bani în Timișoara. Vede acest lucru acum cu niște amărâte de cinci milioane de lei, promise de doi ani pentru Spitalul de Copii. Ce-i drept, pe de altă parte, același guvern bagă 55 de milioane de euro într-un stadion la Craiova. Având în vedere că Timișul contribuie într-o măsură muuuult mai mare la bugetul de stat decât Doljul, se poate spune că acel stadion se face mai degrabă din banii bănățenilor, decât al oltenilor. Diferența este că Oltenia reprezintă cel mai important bazin electoral al PSD, „performanță” pe care Timișul în special, dar și Banatul în general, n-o vor atinge niciodată. Iar din acest punct de vedere, Robu are dreptate să acumuleze o anumită frustrare. Numai că n-a trecut anul de când același Robu spunea că Guvernul Ponta o să facă și-o să dreagă și va investi în Timișoara milioane și milioane de euro.