Presedintele care a pus capat „perioadei Brucan”

Traian Băsescu a părăsit Palatul Cotroceni la peste două decenii de când Silviu Brucan profețea o grea reconstrucție a României și o și mai dificilă remodelare a mentalităților în spiritul civilizației europene. Spunea atunci analistul șlefuit în epoca comunistă că poporului român îi vor trebui 20 de ani să facă pasul spre nivelul de trai și de gândire al Uniunii Europene și al spațiului atlantic. Cu siguranță că ne pripim să concluzionăm că România a trecut pe deplin „proba Brucan”. Nu suntem Olanda și nu vom fi niciodată Olanda. Vom plânge în pumni dacă vom deveni Germania. Mental vorbind, nu vom fi niciodată pregătiți să fim nemți, chiar dacă astăzi ne conduce unul. Ceea ce nu înseamnă că, în ultimul deceniu, România nu a făcut pași uriași spre integrarea ireversibilă în sfera țărilor civilizate. Strict calendaristic ori ba, convine sau nu, această perioadă de zece ani coincide cu cele două mandate ale lui Traian Băsescu la Palatul Cotroceni.

E drept, nu trebuie puse în cârca lui Traian Băsescu nici toate lucrurile bune din mandatele sale, nici toate relele. În mod evident, fără o „guvernare” din exteriorul țării, mai ales cea de la Washington, România și Traian Băsescu nu puteau deschide justiția până la pedepsirea punctuală a celor corupți de la masa puterii. Cine se gândea pe finalul „epocii Năstase” că un ex-premier al României și alți celebri traficanți de putere vor ajunge după gratii? Meritul lui Băsescu a fost că a înțeles care e calea, ceea ce nu s-a întâmplat până în zilele acestea la PSD. Lejer, Băsescu putea să fie un Viktor Orban ori un Victor Ponta în relația cu sfătuitorii Occidentului, dar a ales să fie, totuși, președintele care să susțină și să-și asume independența justiției în agenda sa politică. Atât cât s-a putut. Vor fi întrebări legitime despre apropierea sa de grupuri infracționale măcar bănuite în acea vreme, astăzi cercetate de DNA în dosare grele de corupție. Se poate vorbi despre afacerile dubioase ale fratelui său, dar și aducând contrargumentul că a avut puterea să-și abandoneze familia pentru un bun al democrației.

Când alegem răul cel mai mic, de regulă optăm pentru cel care face mai puține greșeli cu bună și mai ales cu rea credință. Traian Băsescu a făcut multe greșeli. Cea care i-a compromis adânc cariera a fost pierderea echilibrului și-a rațiunii pentru Elena sa favorită. Și-a asumat acest cost politic pentru una dintre puținele sale slăbiciuni. Dar putea greși mult mai mult. Putea încetini eliberarea justiției la vârful ei de interesele politico-mafiote, dar n-a făcut-o. Putea trata populist criza economică și să întârzie măsurile de austeritate, dar n-a făcut-o (precum Grecia în prima fază) și a plătit prețul. Putea juca la mai multe capete în politica externă, păcălindu-i și pe americani, și pe europeni, și pe ruși, și pe români, dar n-a făcut-o, iar astăzi suntem ceva mai siguri sub protecția Statelor Unite.

În mod evident a făcut și lucruri bune. Nu insist asupra acestora, ci doar amintesc că a condamnat comunismul, simbolic, deși putea să se facă că plouă. De la acest mesaj au pornit și primele dosare ale unor torționari lăsați în pace până și în perioada în care România era condusă de partidele istorice decimate în pușcăriile și lagărele comuniste. Aș spune că am fost martorii unui început de normalitate, chiar dacă litera Punctului 8 al Proclamației de la Timișoara nu a mai fost aplicată niciodată. Într-un sondaj de opinie publicat recent, 30% dintre români îl consideră pe Traian Băsescu cel mai bun dintre președinții României postdecembriști. Cu 23 de procente favorabile îl urmează Ion Iliescu, pentru ca Emil Constantinescu să încheie plutonul, cu 19%. Acest răspuns nu mai este o treabă de încredere în persoane, ci o cuantificare sumară a unei activități trecute în istorie.

Peste mulți ani, după o analiză la rece, acest procent în favoarea lui Traian Băsescu ar putea să mai crească, însă tot ce putem să ne dorim pentru viitorul țării este ca percepția populației despre cel mai bun președinte al României să nu fie aceeași și după mandatele lui Klaus Iohannis.