De cand imobiliarii au ajuns „marii investitori” ai primarului Robu?

La ultima ședință de plen a CL, consilierii au votat în cvasi-unanimitate un plan urbanistic zonal pe Calea Urseni. Nu ar fi nicio problemă aici, dacă PUZ-ul n-ar prevedea pe un teren de 3,5 hectare ridicarea unor blocuri. Și totul, într-o zonă de case. E normal ca aceia care și-au făcut case în acea margine de oraș, în speranța că vor avea astfel intimitate, să nu aplaude faptul că acum cineva își „trage” niște blocuri în zonă.

A doua problemă extrem de gravă. De ochii lumii s-a făcut și o dezbatere publică. Aproape toți cei prezenți s-au revoltat vizavi de intenția construirii unor blocuri în zonă. Dincolo de regimul de înălțime, s-a arătat că e o mare problemă și cu utilitățile (canal, curent electric, străzi etc.), care nici acum nu fac față situației. Darmite după ce se mai ridică și niște blocuri în acel loc!? În fine, chiar dacă rezultatul dezbaterii publice a fost catastrofal pentru ințiatorii proiectului, consilierii au votat cu totul altceva. Se pune atunci o întrebare de bun simț: ce rost au aceste dezbateri publice, dacă nu se ține cont de ele? E o simulare de democrație, ale cărei rezultate sunt aruncate apoi la gunoi? Mai bine se termină cu această ipocrizie, dacă tot nu contează! Că oamenii prezenți la dezbatere puteau face și altceva, decât să-și piardă vremea la niște discuții fără consecințe practice.

Al treilea aspect. Zona în cauză a aparținut pepinierei Horticultura, terenul fiind retrocedat foștilor proprietari. Mă rog, nu știu dacă exact foștilor proprietari sau cumpărătorilor de drepturi litigioase, celebrii samsari imobiliari. Ei bine, în „Planul de Amenajare a județului Timiș” făcut la CJT, se arată negru pe alb: „În interiorul noii delimitări a AUT există pepiniera de pe Calea Urseni care, indiferent de actualul sau de viitorul proprietar, este obligatoriu a rămâne un viitor parc.” Așadar avem de-a face cu o zonă verde, pe care se vor construi… blocuri. Faptul că altor locuitori din zonă li s-a refuzat să ridice la înălțimea respectivă e o dovadă că nu toți „investitorii” au aceeași valoare.

Și fiindcă veni vorba, la ședința CLT în care s-a aprobat PUZ-ul, primarul Nicolae Robu a făcut un puternic lobby pentru acesta apreciind faptul că aveam de-a face aici cu o ditamai… investiție. Dacă într-un oraș de talia Timișoara o afacere pur imobiliară a ajuns să fie… mare investiție, am câteva rezerve vizavi de modul în care primarul percepe adevărații investitori. O investiție adevărată înseamnă înființarea unor locuri de muncă. Câte or fi, 100, 50 sau… cinci! Și o gogoșerie care oferă patru locuri de muncă poate fi considerată o mai mare investiție, decât o afacere pur imobiliară. Veți spune că și acolo se asigură locuri de muncă. Da, dar nu se înființează, fiind vorba de angajați ai unei firme de construcții. În Ohaba Lungă, ridicarea unor blocuri poate fi considerată o mare investiție, dar în niciun caz în Timișoara.

Nu mai vorbesc de deranjul pe care-l provoacă în zonă și de bulibășeala urbanistică. Care, ce-i drept, a început pe timpul fostului edil Gheorghe Ciuhandu, dar pe care actualul edil se pare că o agreează. Se știe, în perioada boom-ului imobiliar, oricine punea mâna pe un petec de teren ridica un bloc, nu conta în ce zonă. Ajungea să-l contacteze pe consilierul PSD Radu Țoancă, „tăticul” PUZ-urilor și PUD-urilor, care la rândul lui „rezolva” semnăturile angajaților primăriei și votul aleșilor locali. Nu este exclus ca în cazul Urseni să fie aceeași rețetă, chiar dacă or fi alte personaje în schemă. Astfel, s-a ajuns ca Timișoara să fie împânzită cu tot felul de construcții, blocuri și bloculețe, parcă aruncate din avion, în disprețul legii (sau la limita ei), al timișorenilor și, nu în ultimul rând, al bunului simț. Credeam că această practică a fost uitată, dar nu e deloc așa.