Proiectul ACS Poli: punct si de la capat

ACS Poli Timișoara a revenit în prima ligă a țării, după un singur sezon petrecut în divizia secundă. A fost o revenire „en fanfare”, dobândită matematic cu patru etape înainte de final și după un scurt 3-0 chiar pe terenul principalei contracandidate. Și cei mai aprigi cârcotași ar trebui să recunoască faptul că avem de-a face cu o performanță. Evident, nu una de răsunet, dar ea rămâne. Fie și prin comparație cu ultima promovare, de pe locul II, în urma unui „crâncen” duel cu Damila Măciuca. Am amintit episodul doar pentru cei care spun că actuala performanță e oarecum egală cu cea a tandemului Velcea – Rosenblum. Plus că nu e de colea să faci parte din primul campionat reorganizat, redus la 14 echipe. Un campionat din care ar putea lipsi campioane recente (CFR Cluj și Oțelul Galați) sau cluburi de tradiție (Rapid, U Cluj). Dar va fi acolo Poli Timișoara.

„Bine, mă, ați jucat și voi cu Pâncota și Târlungeniul și vă dați mari acum!”, vor spune contestatarii. E adevărat, dar e vorba de același gen de echipe cu care se confrunta anul trecut pe vremea asta și ASA Târgu Mureș! Pe de altă parte, e adevărat că, de multe ori, jocul echipei suferă, că nu e ceea ce ne-am dori. Multă lume ar fi vrut ca Poli să-și urce meci de meci echipa adversă pe garduri. Dar nu se poate. Plus că orice jucător altfel se motivează când joacă în Liga a II-a și altfel în primul eșalon. Spre deosebire de colegul Eugen Sasu, sunt mai optimist în ceea ce privește viitorul echipei. Mai mult, cu riscul de-a fi ironizat, cred că, în sezonul viitor, Poli se va număra printre echipele care vor intra în play-off și se va bate pentru un loc în cupele europene. Și nu trebuie schimbat tot lotul, ci doar aduse câteva implanturi. Ca pariu personal, cred că, de exemplu, Pedro Henrique, dacă va rămâne, va fi unul dintre cele mai bune vârfuri din România.

Să nu fiu înțeles greșit, optimismul personal nu e dat fiindcă am avea o echipă extraordinară, ci mai degrabă de nivelul campionatului românesc. Care este o oglindă fidelă a economiei românești. Și dacă ne uităm peste echipe, vom vedea că, exceptând Steaua, stabilitate financiară există doar la cluburile comunităților locale. Nu spun că e bine, dar asta e realitatea, nu mai există investitori care să bage bani în fotbal, mai ales după ce au observat că nu se mai pot spăla bani în acest domeniu, așa cum se făcea în trecut. Mă rog, se pot spăla, dar cu un grad ridicat de risc. Ca atare, cel puțin pentru o etapă intermediară, fotbalul românesc, iar ACS Poli nu face excepție, va fi susținut de la bugetele locale. Or, Timișoara este tentantă pentru orice jucător, nu mai vorbesc de oameni de fotbal care dau deja târcoale clubului precum hienele.

Pe de altă parte, promovarea vine în contextul în care clubul este măcinat de războaie interne, cunoscută fiind adversitatea dintre managerul Ioan Timofte și președintele Liviu Anton, fiecare dintre ei având propriii partizani. În mare, lui Tim i se reproșează că stă prea mult în Portugalia și n-a adus jucătorii promiși. Într-adevăr, Timofte a greșit atunci când a promis mai mulți jucători de valoare și chiar sponsori din Portugalia. Pe de altă parte, cine să vină să joace sau să investească în Liga a II-a din România? Un scurt remember aici. În martie anul trecut, Poli era preluată de tandemul Timofte – Alexa, într-un moment în care echipa era cu un picior în Liga a II-a.

Ce s-a promis atunci? Primul obiectiv, al menținerii în prima ligă, n-a fost atins. Următorul, al promovării, s-a rezolvat. Aducerea publicului la stadion, rămâne un pe minus. Curățenia în club? Ei, aici e aici! Acea curățenie nu s-a făcut, sinecurele politice s-au păstrat. În vară, Timofte a împărțit manageriatul clubului cu fostul său prieten Liviu Anton. În scurt timp, cele două săbii n-au mai încăput în aceeași teacă, iar din acel moment clubul a fost descoperit în fața atacurilor a tot felul de „lăcuste”. (Citește tot soiul de impresari și alți oameni de fotbal puși pe profit de pe spatele clubului.) Cu sau fără Timofte, cu sau fără Anton, clubul trebuie acum din nou deparazitat. Și de „lăcustele” din interior, dar și de cele din exterior. Și acest lucru trebuie făcut rapid, fiindcă în două luni începe campionatul.