„Ripi” sau bucuria fotbalului

Timișoara va avea de la anul două sau chiar trei echipe în Liga a II-a după spectaculoasa promovare a Ripensiei. Pornită la drum în 2012, din Liga a VI-a, nu a V-a precum cei de la ASU Poli, „Ripi” a parcurs această ascensiune a lui Sisif, cu multă decență, modestie și, evident, muncă. A promovat pe teren, fără sacoșe de bani trimise la adversari ori terți sau cu milioane de lei de la buget. A trecut și pe la Ictar-Budinț fără a face prăpăd prin sat. A demonstrat că fotbalul înseamnă și civilizație, nu doar vandalism, ziduri mâzgălite, urături de mamă și mUE, afișe scabroase gen RIPensia.
(Re)înființată în urmă cu cinci ani, Ripensia nu și-a propus să înlocuiască Poli în inimile timișorenilor. N-are pretenția de-a reprezenta întreaga Timișoară. N-au avut aroganța lui „Ripi suntem noi”. Nu s-a bucurat nici de odele aduse de presă „băieților în ghete”. Mai mult ca orice însă, Ripensia n-a adus ura în fotbalul timișorean, fiindcă nu e o echipă născută din ură, ci din dragoste pentru atât de frumoasa tradiție a fotbalului de pe Bega. De exemplu, jucătorii Ripensiei cu tot staff-ul au fost văzuți susținându-i pe cei de la ACS Poli în meciurile mai mari. Într-un fotbal plin de ură, Ripensia a readus bucuria jocului de fotbal.

Evident că la „Ripi” nu se poate vorbi doar de romantism. Fiindcă nu poți să obții această performanță fără profesionism, management și bani. Dar a făcut o punte de legătură între fotbalul romantic și fotbalul industrie. Între meciurile la finalul cărora adversarii din teren beau împreună o bere și meciurile de azi în care victoria și punctele înseamnă totul.
Dincolo de parfumul interbelic adus (și) de numele echipei, Ripensia a adus și altceva. Și anume a reamintit tuturor că fotbalul e doar un joc, poate cel mai frumos joc de echipă, și nu neapărat practicat de huligani, cum spune o celebră butadă atribuită lui GB Shaw. E acel sport care cultivă spiritul de echipă, generozitatea, altruismul și chiar onoarea. Un sport care face oamenii mai puternici și pentru viață. Fiindcă, înainte de-a ajunge o industrie, asta însemna fotbalul. Una din bucuriile vieții.