Mergi la toaleta cand iti trebuie, nu cand vrea Dragnea

PSD încă vrea să facă miting. Chiar și în Timiș, după zilele de doliu. E ca și cum l-ai pune pe interpretul Cornel Brici să-i țină locul lui Andrea Bocelli interpretând Verdi, Puccini ori Bizet sau pe Carmen Popovici Dumbravă, făcând valuri la concertul Angelei Gheorghiu. Democrația zice că aceste evenimente pot avea loc, e liber să se întâmple, chiar indicat, dă culoare polemicii, dar e limpede că așa ceva arată ca o nucă-n perete la cum vrea s-o facă PSD. Ca să fac o comparație și mai limpede, voi apela la un spectacol oferit de galeria viola a Druckeriei. Să ne imaginăm că vine primarul Pandele al Voluntariului la un meci al lui Poli și rămâne mască, impresionat de ce vede în Peluza Sud. Omul merge acasă și le zice dregătorilor că și el vrea așa ceva. Dă ordin în localitate ca șefii de servicii din primărie să-și aducă lumea la stadion, copiii să vină din școli cu profesorii de mână, iar asistații social, dacă mai vor ajutor, să facă spectacol pentru echipa mult iubită. Știți cum ar suna o astfel de „galerie”? Da, exact ca un miting PSD. Cu talăngi, cu panouri făcute în același atelier, fără inspirație și scrise mecanic la comanda organizatorului.

Cu asta ne-a amenințat și ne amenință PSD în numele libertății de exprimare. Foarte bine, să le facă, dacă asta este tot ce înțeleg ei din democrație. Oamenii ăștia niciodată nu vor vedea dincolo de cantitate, de mărime, de număr. Pentru ei calitatea este chiaburească, hipsterească și plătită de Soros. Vor doar să contracareze un miting născut din rodul gândirii unor oameni. Împotrivindu-se unui pachet de legi ale justiției, acei oameni care-au ieșit în stradă au gândit. Nu puteau afla că acele prevederi noi, promovate de PSD, vor slăbi lupta cu corupția, decât dacă gândeau și așa au ajuns să se teamă că nu va fi bine. După ce au gândit au acționat, au promovat un eveniment prin mecanismele online, și-au chemat prietenii, prietenii au făcut la fel și s-a ajuns ca, în februarie, să se umple atât de frumos Piața Victoriei din București. Citind pancartele ridicate deasupra capului de acei oameni, te simțeai ca la un salon de caricatură, o gală a pamfletului, unele mai bune, altele mai neinspirate, dar făcute de ei, nu de un activist de partid de teapa lui Codrin Ștefănescu. Asta este diferența și ei nu o vor percepe niciodată.

Să fim corecți, nu numai PSD face așa ceva într-un așa fel. E vorba de orice astfel de eveniment organizat de o structură piramidală de tip partid sau sindicat. Dacă sunt revoltați de acțiunile „statului paralel”, pesediștii să iasă în stradă rupând chimeșa de pe ei. Să-i vezi că există o reacție, că li s-a umplut paharul. Nu, la ei e altfel, pentru că reacția lor e posibilă numai prin reprezentanți. Liviu Dragnea stabilește că țara lor vrea un miting. Se ia decizia politică și se pune pe treabă un individ precum Codrin Ștefănescu. Își suflecă mânecile, gulerul și gușa până la coate și se apucă de treabă, ca o astfel de minunăție să se audă chiar de pe planeta Marte. Oare ce-or zice marțienii când văd cum niște impostori se joacă de-a democrația? Democrația e bună, dar numai când vor ei și-atunci o invocă de parcă n-ar mânca cu gura plină carne în mijlocul postului.

Se înroșesc telefoanele și se va raporta la centru că Mehedințiul trimite atâția oameni, Gorjul atâția și Dâmbovița poate că n-are chef să trimită. E și-un fel de mecanism de evaluare a loialității față de conducător. Știu cu ce transportă, știu la ce oră transportă, știu unde transportă, câte kilograme transportă, dar oare știu ce transportă? Știu, că doar pe asta se bazează de când partidul există după chipul și asemănarea lui Ion Iliescu. Transportă carne umană pe care o pot manevra prin sărăcie, dependența de stat și diversiuni media mai ceva ca într-o carmangerie. PSD vrea să facă miting. Normal ar fi să te duci la toaletă când îți vine, nu când te duce Dragnea.