„Plata o plomo”, varianta Liviu Dragnea

Despre celebrul baron al drogurilor Pablo Escobar se spunea că avea o strategie vizavi de polițiști sau alți reprezentanți ai autorităților columbiene: „plata o plomo”. Adică banii sau plumbul (glonțul), cu alte cuvinte, acceptul mitei sau moartea. În fața acestei „oferte de nerefuzat”, parafrazând un faimos film, cei mai mulți acceptau mita. Un astfel de comportament, pe zi ce trece tot mai conturat, pare să-l adopte și Liviu Dragnea, cel care a transformat PSD tot într-un cartel. N-o fi el al drogurilor, dar al intereselor personale ale lui Dragnea cu certitudine este. Și, la fel ca la Escobar care, în ultimii ani ai vieții, când lațul se strângea tot mai tare, acțiunile criminale erau tot mai sângeroase, și Dragnea a devenit tot mai periculos, pe zi ce se apropie verdictul final în procesul în care a fost condamnat la prima instanță la trei ani și jumătate de închisoare. Și, odată cu acesta, calea Jilavei, Rahovei etc. O diferență ar fi însă între cei doi. Dacă primul mituia cu banii săi (nu discut acum proveniența lor), al doilea folosește bani de la buget pentru „plata”, iar uneori și pentru „plomo”.

E adevărat, Liviu Dragnea nu are gloanțe pentru cei care nu-i mănâncă din palmă. Dar are altceva: instituții ale statului. Recent, fostul șef al ANAF, Gelu Diaconu, a venit cu dovezi concrete privind un control al ANAF la Rise Project, control făcut pe baza unui denunț al unei pesoane care nu există. De altfel, ne-am obișnuit la Dragnea ca morții să voteze, iar acum se vede că depun și denunțuri. Rise Project este publicația online care a investigat afacerile lui Dragnea în Brazilia. Tot un control ANAF inventat a avut loc la Hotnews, o publicație extrem de acidă, la acea vreme, la adresa PSD și Liviu Drgnea. Ulterior acelui control, cei mai virulenți doi ziariști ai publicației au părăsit redacția pentru a-și face un alt site, la fel de incisiv. Iar Hotnews s-a mai domolit.

Dar nu numai ANAF lucrează la comanda lui Dragnea. Zilele trecute, CNA a amendat Pro Tv și Realitatea pentru că nu ar fi prezentat cum vrea partidul modificările la Codul Penal. În schimb, CNA nu vede că, în cel puțin două televiziuni, isteria, demența și miniciunile sunt la mai mare rang decât erau chiar și la telejurnalele din timpul lui Ceaușescu.

Dar Dragnea folosește chiar unele instituții media pe rol de gloanțe. Inclusiv participanți la ultimul CEx PSD spun că, în timpul ședinței, mai mulți lideri din tabăra anti-Dragnea au vorbit de „sume colosale” de bani plătite pentru denigrarea adversarilor liderului PSD. Lucruri de altfel vizibile, unii PSD-iști elogiați altădată au devenit mai nou membri ai „statului paralel”, SRI sau #rezist. O știu pe propria piele și foștii premieri Sorin Grindeanu și Mihai Tudose, care atunci când au devenit adversari ai lui Dragnea au fost transformați automat din eroi în securiști. Și a mai spus același lucru și Victor Ponta, devenit și el securist din „cel mai bun premier ever”. Mai știe cineva ce s-a întâmplat cu Valeriu Zgonea, fost omul II în PSD și președinte al Camerei Deputaților? După ce a cerut ca Liviu Dragnea să facă un pas înapoi după prima sa condamnare, a dispărut complet din peisaj. Or, el cerea doar aplicarea statutului PSD de la acea oră. E adevărat, n-a dispărut ca și adversarii lui Escobar, dar tot dat la fund se numește.

La fel de adevărat e că Dragnea a folosit și „plata”, nu doar în cazul presei, dar și al politicienilor. Lucru văzut atât de bine la ultimul scandal din PSD. Din vreo 30 de membri CEx care au fost de acord inițial cu celebra scrisoare anti-Dragnea, în final au mai rămas vreo 10. Ceilalți, în frunte cu Bădălău, au ales banii. La fel ca mulți dintre susținătorii liderului PSD, de unde tot felul de cretini prin guvern. Banii românilor, nu ai lui Dragnea. Problema e că Dragnea, în demența sa, a ajuns să fie convins că bugetul țării e al lui pe persoană fizică.

P.S. Și fostului premier, timișoreanul Sorin Grindeanu, primul lider PSD intrat în conflict puternic cu Dragnea după alegerile din 2016, i s-a mai oferit o șansă să aleagă între „plata o plomo”. Și a ales…