Cum trebuia scris un articol despre modul în care Nicolae Robu a făcut deszăpezirea în Timișoara

Primarul Nicolae Robu s-a dezlănțuit din nou la adresa jurnaliștilor care n-au reflectat așa cum dorea el modul în care municipalitatea s-a ocupat de deszăpezire. „Mizerabili”, „imbecili care stau la băute”, „publicații infecte”, au fost doar câteva dintre cuvintele pe care Robu le-a aruncat la adresa ziariștilor. Cu scuzele de rigoare, deBanat, una din publicațiile aflate în vizorul primarului, încearcă să repare puțin din răul făcut și vă prezintă un articol realist despre implicarea primarului la deszăpeziri. Așa trebuie să scrie un ziarist adevărat și pe placul primarului Robu.

Cel mai iubit fiu al timișorenilor, Domnul Nicolae Robu, în mijlocul oamenilor muncii în timpul campaniei de deszăpezire

Sâmbătă, 15 decembrie, asupra Timișoarei s-a abătut cea mai cumplită ninsoare din ultimul mileniu. E un lucru dovedit chiar de specialiști. Din păcate, în momentul în care urgia a venit asupra orașului, Domnul Nicolae Robu era plecat într-o vizită de prietenie și în beneficiul Timișoarei. Auzind însă de zăpada care s-a abătut asupra iubitului său oraș, Cârmaciul Timișoarei s-a întors rapid. A participat câteva minute la o gală de binefacere și imediat s-a dus în mijlocul muncitorilor care se luptau cu imensele zăpezi căzute din cer. Acolo s-a dus din start în primele linii alte războiului cu „teroarea albă”. Toți muncitorii l-au primit nu doar ca pe un părinte iubitor, dar și ca pe unul de-al lor.

Dincolo de prețioasele indicații pe care le-a dat lucrătorilor, Domnul Nicolae Robu a venit și cu exemplul personal. A urcat pe utilaje și i-a învățat pe muncitori cum să ducă randamentul la maxim. A luat lopata în mâini și a înfruntat vitejește munții de zăpadă. Ca un fulger fugea de pe un șantier pe altul. Acolo unde era mai greu, acolo era și Domnul Nicolae Robu. Acolo unde muncitorii păreau să capituleze în fața urgiei, apărea Domnul Nicolae Robu. Cu o bătaie pe spate și vorbe mobilizatoare, cu exemplul personal, îi făcea pe toți să se rușineze de faptul că au vrut să cedeze. Urmându-și Conducătorul iubit, muncitorii au dat dovadă de mult spirit de sacrificiu pentru orașul lor și au continuat munca. Până la capăt.

Dimineața, când timișorenii s-au trezit în locuințele călduroarea, cu uimire au văzut că toate străzile erau curățate ca în palmă. Nimic nu amintea de căderile fabuloase de zăpadă. Ei nu știau atunci că, în timp ce ei dormeau, un OM aproape s-a sacrificat pentru ca lor să le fie bine. Era deja dimineață bună, când Domnul Nicolae Robu se îndrepta spre casă. Cu simțul datoriei împlinite față de iubiții săi timișoreni. Era obosit, dar o oboseală plăcută. Un zâmbet trist i se insinua însă în colțul gurii. Știa încă de acum că, haterii plătiți de forțe și agenturi ostile Timișoarei vor comenta și acum negativ modul în care s-a făcut deszăpezirea. Pe de altă parte, știa că acești hateri sunt izolați și timișorenii îl idolatrizează pur și simplu ca pe cel mai iubit fiu al lor.

P.S. Din păcate nu avem poze de la intevenția vitejească a Primului Om al Timișoarei din timpul urgiei. Cu modestia și altruismul său binecunoscute, a refuzat să fie imortalizat în timp ce se lupta curajos cu zăpezile. „Ei sunt adevărații eroi, nu eu”, a spus Domnul Nicolae Robu, indicându-i cu multă căldură pe lucrători.

Acest articol a fost un pamflet și trebuie tratat ca atare.