Nicolae Robu şi „complexul Mesia”

“Eu sunt sută la sută liniştit, nu am făcut nimic ilegal, este regretabil să fi împroşcat cu noroi, un om ca mine, dându-ţi viaţa pentru public”, a declarat zilele trecute primarul Nicolae Robu, referindu-se la ultimele controale DNA făcute la primărie, vizate fiind acum şi casele ridicate de copiii săi, mai nou dezvoltatori imobiliari. Sigur, ştim povestea: el, Robu, este ultra-corect, mega-legalist, supercinstit, “victimă” a procurorilor, “statului paralel” sau a… haterilor. El, doctor honoris causa al Universităţii “Aurel Vlaicu” din Arad, alături de megacinstitul Adrian Năstase. El, membru onorific al Academiei Oamenilor de Ştiinţă, a cărui preşedinte este ultralegalistul Ion Iliescu.

Cum naiba să “împroşti cu noroi” un asemenea om? Dispus mai nou să-şi sacrifice viaţa pentru timişoreni. Nu ştiu însă dacă pentru toţi, adică şi pentru hateri sau cei 41% care au votat USR la ultimele alegeri. Altfel, recenta declaraţie continuă o serie de “spuneri” ale primarului Timişoarei şi care-i creionează şi un portret psihologic. E drept, este pentru prima dată când vorbeşte de jertfă, depăşind acum orice fel de limită. Şi până acum ne-a tot spus că e providenţial, că Timişoara era pierdută dacă nu era el primar etc. Doar providenţa a făcut ca el să ajungă primar şi să salveze Timişoara de la piere sau transformarea într-un sat aparţinător de Giroc.

“De jumătate de secol, în Timișoara nu s-a mai construit nicio clădire spitalicească! La fel cum nu s-a construit niciun pasaj, niciun pod, niciun…, niciun…, niciun…! Sau, după caz, nicio…! Ei bine, iată că administrația liberală a Timișoarei, pe care dv. m-ați mandatat să o conduc, construiește! Construiește de toate, schimbând radical orașul nostru în bine, așa cum am promis!”, spunea de exemplu în urmă cu trei luni despre rolul său mesianic în salvarea Timişoarei. Şi totuşi până la chestia cu “dându-ţi viaţa pentru public” e o cale lungă.

Pe scurt, aici avem probabil de-a face cu un “complex Mesia”, atribuit celor care se cred salvatori. Complexul nu apare într-un catalog al bolilor mentale, dar poate fi detectabil la unele persoane. Cel mai cunoscut caz în istorie este Adolf Hitler. Reversul, adică dacă nu era Robu primar, Apocalipsa se aşternea peste Timişoara. Motiv pentru care trebuie să-i fim veşnic recunoscători. Nu asta se înţelege din multe dintre declaraţiile sale?
P.S. Poate unii vor spune că la Robu e mai vizibil “sindromul Dorian Gray”. Tot ce se poate.