Succesul USR și teama cronică de o nouă dezamăgire

Am ajuns atât de înmlăștiniți în cloaca asta politică românească încât mulți dintre noi ne conturăm așteptări poate prea mari de la un partid nou apărut pe scena politică. Nu orice partid. Nu e vorba de un grup rupt de mafie și plecat să se maturizeze separat în infracționalitatea asta, să presteze șantajul politic, negocierea de posturi printr-o încălcare a legilor, susținerea unor legi avantajoase lor și clientelei etc. Așa s-a ajuns la valul pro-USR. Nu știu dacă cineva a mai scormonit în bagajul de doctrine al USR. Poate că valul anti-PSD se confundă cu un val de dreapta, iar USR a pornit ca mișcare verde și mai degrabă de stânga, dar asta nu mai contează. În disperarea din zilele Ordonanței 13 și modificarea cu sfidarea tuturor normelor de bun simț a codurilor penale am văzut că în neputința aia instituțională cineva a făcut totuși ceva. A bruiat la propriu desfășurarea ședințelor comisie juridice, a făcut gălăgie cu o boxă portabilă, o copilărie la urma urmelor, dar cei încărcați de atâta ură anti-PSD au văzut în gestul USR o mobilizare, un protest fără șanse de reușită, dar măcar un protest adăugat mișcărilor de stradă, care să scoată România din poziția mioritică cu care președintele Klaus Iohannis a trăit acele clipe.

Apoi, USR a intrat în adolescență odată cu alegerile europarlamentare. Nu mai era copilul ăla răsfățat cu electorat de calitate și bine plătit în societăți multinaționale. De la USR începeai să ai altfel de așteptări. Nu mai era suficientă boxa aia de care s-a împiedicat Nicolicea la comisie, ci USR-ului i se cerea mai mult. Poate un program, deși cine mai citește programe astăzi? Poate o primă măsură care să fie luată la preluarea puterii? Așa au apărut idei de genul „lichidăm pensiile speciale”. Superb. E o promisiune ce se pliază perfect pe electoratul USR, dar e o măsură care cu putere și voință politică se și poate pune în aplicare. Zilele trecute, Dan Barna a promis eficientizarea aparatului funcționăresc prin scoaterea de pe funcții a celor angajați ca directorași, secretari și secretare, șefi de cabinet PSD ori ALDE prin tot felul de instituții, doar pentru că în nomenclatorul de meserii nu erau prevăzute curvele, beizadelele, cocalarii de partid și alte vertebrate cu care nu numai PSD venea de regulă la putere.

Aș prefera ca USR să nu-și arate prea rapid limitele. Ar fi cumplit să ne încărcăm de așteptări și să vedem că „și ăștia sunt la fel”. Iar „la fel” poți fi făcând ce făceau alții sau promițând fără acoperire. Să cureți aparatul administrativ de funcționari angajați pe pile e foarte greu și aici USR ne poate dezamăgi fixându-și praguri de performanță foarte ridicate. Cum vrea Dan Barna să elibereze statul de curve și trântorii politicului? Zice că prin organizarea de concursuri ”pe bune” din care să reiasă cine e angajat degeaba și cine merită să continue. Nu cred că este atât de simplu și Dan Barna s-ar putea să dea un mare luft. În primul rând pentru că USR, dacă va guverna, nu va guverna singur, ci cu PNL. Iar PNL are și el clientelă politică, inclusiv acea clientelă din extranomenclator.

Să zicem că USR e altfel și nu va veni cu proprii sinecuriști, dar cum îi va face pe liberali să-și dorească să renunțe de bunăvoie la acest confort? Cum îți răsplătești propriul activist dacă nu așa cum făceau toți până acum? Și cum îl ferești de tentația mitei de la adversarul politic pentru o strașnică trădare în birourile electorale și în alte
locuri de decizie? Stați așa. După eliberarea locurilor ocupate de curve și sinecuriști în administrație, Dan Barna vrea și mai mult: dizolvarea parlamentului imediat după ce devine președinte și tare nu știu cum va face asta. Cum faci ca deputatul și senatorul român să respingă trei propuneri de prim ministru, când el va vota majoritar măcar una, nu contează care, doar ca să nu-și piardă slujba, indemnizația, alte beneficii, cu un an mai devreme de cum zice legea?

Uite, de pildă până și scandalul Chichirău mi se pare o troacă la fel de insalubră precum a altora. Nici nu-mi imaginez că Barna avea nevoie de șmenuri la softul electoral făcute de deputatul Cătălin Drulă pentru a ajunge să fie reales președinte al Uniunii. În niciuna dintre situații nu m-aș simți confortabil ca simpatizant USR. Nici dacă Barna ar fi furat votul, nici dacă un om aflat atât de aproape de funcția de președinte al partidului, Cosette Chichirău, poate bate câmpii într-un asemenea hal. Însă cel mai dezamăgitor pentru USR este scorul votului. Oameni buni, dacă la un vot atât de exclusivist, al celor cu carnet de membru USR, nu se obosesc să voteze printr-o platformă online mai mult de 55% dintre membri atunci la câți simpatizanți USR să mă aștept că vor merge la vot la anul, în alegerile parlamentare? Și iarăși ne vom perpeli că „deștepții” stau acasă să se plângă cum au votat „proștii”.