Timișoara suferă! Probleme în spionajul german?

Pentru cei care încă nu știu de ce nu mai au cei 50.000 de clienți ai Colterm căldură în calorifere și apă caldă la robinete, vestea bună e că explicația e simplă. Vestea proastă e că rezolvarea e cumplit de complicată. Nu mai plictisesc cu cifre, dar treaba e că Colterm vinde energia termică la un preț X ce reiese din calculele lor de producție. Prețul rezultat oricum era unul mare, căci o instituție bugetofagă, energofagă și nu foarte atentă la pierderi nu avea de ce să-și facă griji în epoca socialistă de după 1989. Omul e în centrul societății, iar omului nu-i poate fi frig, cu orice preț.

Prețul era plătit o parte de consumator, o parte de primărie prin taxele noastre ale tuturor, iar o a treia parte era plătită de guvern, tot cu bani de la noi toți, contribuabilii. Prima componentă se plătea lunar, de la client. A doua se mai plătea din când în când, dar se plătea. A treia, cea de la guvern, se plătea doar când erau bani și disponibilitate la cadouri electorale din partea celor de la București. Distribuția despre care vorbim acum în adunarea banilor nu este ceva oficial bătut în cuie prin lege, ci o reacție de protecție socială a tututor guvernelor și administrațiilor locale în fața populației votante.

De ce e prețul mare la gigacalorie, astfel că s-a ajuns să nu se poată plăti de consumator, cum era normal, fără intervenția statului? Pentru că rețeaua era învechită, iar pierderile erau mari, pentru că sistemul devenise ineficient ca urmare a ieșirii multor clienți din rețea, atunci când până și Paradisul era încălzit cu centrale de apartament, pe gaz. Că instituțiile astea gen Colterm nu lucrau în logica pieței, ci aveau cheltuieli de neimaginat pentru o firmă care încearcă să reziste pe piața concurențială… Și aici putem vedea sedii, număr de angajați, salariile lor, mai ales la nivelul conducerii, achiziții etc.

Solidaritatea celorlalți contribuabili cu clienții Colterm trecea, culmea, și prin niște buzunare de directori care încasau sute de milioane de lei leafă și care nu participau deloc la solidaritatea asta menită să țină lucrurile sub control în clipe grele. Chestiunea e că ideea de „moment de criză” s-a permanentizat. Criza nu era azi și poimâine se rezolva, nu, criza o mai rostogoleam luând un credit, primind niște bani de la guvern, iar primarul din acel moment al Timișoarei, că era Gheorghe Ciuhandu sau Nicolae Robu, apoi Dominic Fritz, ar fi câștigat timp până la viitoarele alegeri.

Acum nu s-au mai primit acei bani. Au fost promiși, dar nu s-au mai dat. Ba nebunia a devenit mai mare prin acea amendă a certificatelor verzi, cele 21 milioane de euro. Problema nu e dacă s-au plătit la timp, ci că oricum nu aveam bani din ce să le plătim, fiind prohibitive, menite să forțeze societățile indiferente să rezolve problema poluării. Iar dacă treaba asta nu găsea o rezolvare definitivă, care să scoată Timișoara din acest blocaj permanent prin retehnologizare, investiții, schimbarea carburantului în sensul limitării emisiilor de carbon, criza ne-ar fi urmărit și la următorii zece primari ai Timișoarei, indiferent de partid sau de numele lor.

Amenda aia de 21 milioane de euro era ca și cum unui bețiv nu-i mai dai de băut la birt, pe caiet, până nu achită douăzeci de salarii de-ale lui pentru ce a consumat până atunci, plus încă vreo cinci lefuri frigiderul pe care l-a spart când a fost ultima oară beat. Unde mai pui că omul nici nu mai are loc de muncă, să adune salariile alea, iar băutura s-a triplat ca preț. Cam atât de absurdă e situația de la Colterm, iar rezolvarea nu poate fi decât una socială, prin plăți de la guvern, cu speranța că nu vom aștepta cu sufletul la gură următoarea criză când furnizorii de gaz ne opresc robinetul, ci să pornim un proiect de fiabilizare a acestei afaceri, atâta cât se poate.

Dacă astăzi Colterm ar fi avut doar un client știți ce s-ar fi întâmplat? Ar fi fost debranșat, iar noi n-am fi auzit nimic de el, cum se descurcă în frig iarna asta, îi va fi greu, plâng copiii… La urma urmelor, sunt clienți cu centrale proprii de gaz care nu mai au bani acum, cu scumpirile astea, să plătească consumul. Sunt mulți și din ăștia și nu ne interesează. Probabil că vor fi debranșați dacă nu plătesc, iar noi nu vom ști să plângem pe umărul lor. Dar pentru că nu e doar un client, ci 50.000, situația se schimbă social și mediatic.

Din ce am povestit mai sus ne putem da seama unde e vina. Da, vina este a lui Dominic Fritz. Colosală gluma. Am văzut pe rețele sociale diferite bancuri cu Timișoara lui Fritz și cea a lui Ceaușescu. Poate că astăzi nu eram aici dacă Gheorghe Ciuhandu ar fi mers până la capăt și avea curaj să facă acele centrale de cartier la care oricum vom trece în viitoarele decenii. Nicolae Robu a fost primarul perfect. Perfect pentru el. A construit neobosit, fanatic, poduri, pasaje, iar problema încălzirii centralizate a tăvălit-o prin grija guvernului său. USL a dat în 2012 acea gură de aer, vreo 21 milioane, pentru plata datoriilor, apoi prin 2016 ne-a împrumutat pe noi toți cu peste 100 milioane de lei pentru a mai duce mortul până la următoarea groapă, ce urma să se sape pe vremea lui Fritz.

Dacă vreți, pentru a desena un vinovat colectiv, că tot ne pricepem, meteahna asta de a lăsa ce e greu de făcut pe altădată e principala cauză a nenorocirii de acum. Dar asta e în ADN-ul românului, ne face viața mai confortabilă. Până la un punct, de unde Dumnezeu cu mila. Acum ce e de făcut? Cum spuneam: pentru că suntem oameni și nu lăsăm alți oameni în frig, guvernul va trebui să stingă o parte din datorii măcar în mai multe localități din țară. Cu condiția ca apoi să se pornească reconstrucția unui sistem care să nu mai fie atât de dependent de subvenții și miloagă de la administrația centrală, dar care n-ar mai putea furniza deloc ieftin energia, așa cum ar vrea clienții și cum cer astăzi găștile populiste de la PSD și PNL.

Pe termen scurt? Imediat, imediat? Da, există și soluția cerută de PSD, ca primarul Fritz să își dea demisia, dar asta nu aduce căldura în case. Eu asta aș face în locul lui, dar nu sunt în acel loc. Și fără să duci povara vinovăției istorice pentru Colterm, o Timișoară fără căldură în plin sezon rece e un motiv bun să îți dai demisia, chit că apoi ți s-ar zice că ești laș și fugi de greu. Singura vină a lui Dominic Fritz e că n-a știut în ce se bagă. Iar dacă n-a văzut și n-a avertizat populația din prima zi de mandat, atunci iarăși nu știe să fie primar.

În locul lui Dominic Fritz aș pleca din funcția de edil doar dacă cineva i-ar putea însărcina pe Alfred Simonis (PSD) sau pe Alin Nica (PNL) ca viitori responsabili politici pentru rezolvarea situației. Să vedem cum o rezolvă ei pe termen lung, dincolo de rezolvarea la guvern să arunce cu banii în Timișoara. Asta e relativ simplu pentru un baron local. Apropos de Dominic Fritz. Parcă până mai ieri pentru multe minți înfierbântate el era spion BND, adică al serviciului federal de informații german. Păi nu rezolva BND problema cu concernul german EON livrarea de gaz în continuare? Nici de spion nu e bun! Sau interferențele cu spionajul chinez au produs această schismă? Durere, nu?