Victoria societăţii civile împotriva juntei sereisto-iohanniste

Nu, încă nu putem vorbi de o victorie în adevăratul sens al cuvântului, dar cel puţin de o victorie morală se poate discuta. Şi sunt convins că va urma şi o victorie reală. Şi mă refer la solidaritatea fără precedent a societăţii civile, dar şi a breslei presei, în faţa unui proiect de lege. Mai exact al unui pachet de legi pe tema securităţii naţionale, care conferă SRI şi SIE unele puteri nelimitate, demne de Mali şi Myanmar, printre ultimele ţări conduse de junte militare. Da, am auzit şi câteva voci  răzleţe care vorbeau despre un nou imbold dat luptei anticorupţie prin aceste legi. Pe bune? Crede cineva că actuala coaliţie, în frunte cu preşedintele Klaus Iohannis, chiar vrea să upgradeze lupta împotriva corupţiei? Să crezi aşa ceva este ca şi cum ai fi convins că Putin a invadat Ucraina, pentru a aduce pacea în lume.

Nu intru foarte mult în amănuntele acestui pachet de legi, puteţi vedea toate aberaţiile aici, într-un protest făcut de mai multe ONG-uri. Amintesc doar că ofiţerii SRI şi SIE devin nişte supraoameni, care nu se vor mai supune legii decât cu aprobarea… preşedintelui României. Aşadar orice găinărie ar face un lucrător al serviciilor, va putea fi tras la răspundere doar cu acordul lui Iohannis. Chiar şi când îşi bate nevasta sau copiii. Sau că toţii românii, dar şi persoanele juridice, sunt obligaţi să colaboreze cu lucrătorii SRI, la ordinul acestora. Sau că se extinde brutal lista domeniilor în care SRI va putea obține mandate de interceptare. Sau că serviciile îşi pot face firme, ONG-uri, chiar echipe de fotbal. Iar una peste alta, scade controlul Parlamentului asupra serviciilor, în schimb creşte autoritatea preşedintelui asupra lor.

Aceste prevederi au fost clocite prin nu ştiu ce cotloane ale SRI, existând şi pretextul războiului din Ucraina, dar în mod cert a existat şi binecuvântarea preşedintelui Klaus Iohannis. Că doar nu crede cineva că şeful SRI, Eduard Hellwig, ar face ceva de capul lui fără aprobare de la Cotroceni. Proiectele au ajuns şi la partidele din coaliţie, unde s-a aşternut o adevărată Omerta vizavi de subiect. Liderii PNL, partid care în trecut mai avea ceva reflexe civile, amorţite acum, tac. De altfel, ce aşteptări să mai ai de la un partid condus oficial de un general şi şeful Poliţiei, iar neoficial de şeful… şefului SRI? Iar PSD, oricum s-a chemat în ultimii 32 de ani, tot timpul a valsat cu serviciile. De altfel, un singur partid, USR, a ieşit în public să critice dur aceste legii care ar transforma România într-o ţară condusă de o juntă securistoidă.

Dar ce se doreşte, de fapt, cu acest pachet de legi? În condiţiile în care, să fim serioşi, nu e vorba de lupta împotriva corupţiei. Cum nu e vorba nici de războiul din Ucraina, umbrela NATO securizând România. Şi nici nu suntem o ţintă a terorismului mondial. De altfel, puţinele cazuri de terorism de la noi au fost de râsul curcilor. Începând cu primul român condamnat pentru această speţă, timişoreanul în şlapi şi cu butelie.

Iar la această întrebare o să răspund cu alta: Ce-şi doreşte de fapt preşedintele Iohannis? Greu de spus, fiind vehiculate însă mai multe variante. Printre care şi aceea că-şi doreşte încă două mandate, dar de această dată ca preşedinte ales de parlament, dar cu aceleaşi prerogative. Iar în acest sens are nevoie de un control tot mai mare şi totodată sprijin din partea serviciilor. Cu riscul întoarcerii României cu mai bine de trei decenii în urmă şi curmarea democraţiei. Fiindcă acolo unde puterea serviciilor este nelimitată încetează puterea poporului, adică democraţia. Dar, aşa cum arătam în start, sunt convins că aceste legi nu vor trece în forma în care au fost elaborate. Şi asta datorită opoziţiei societăţii civile şi a mass-media în integralitatea ei.

Şi ar mai putea fi o ipoteză aici, una ţinând de negociere de piaţă. Venim cu nişte prevederi scandaloase, negociem şi renunţâm la unele dintre ele, dar trec altele mai puţin focusate. În limbaj pokeristic, o cacealma de prost gust. Iar când joci soarta României la masa de poker, numai preşedinte responsabil nu poţi pretinde că eşti.