Haideţi cu toţii să salvăm patrimoniul fraţilor Cristescu!

În urmă cu vreo două săptămâni, reprezentanţii primăriei au anunţat implementarea unui regulament de restructurare urbană vizând strict fostele zone industriale ale oraşului. Exact, acele zone intrate în paragină, pe care le vedem zilnic, unele fiind chiar în zona centrală a oraşului. Regulamentul îi va obliga pe dezvoltatori să elaboreze un masterplan, care ulterior va fi supus aprobării Consiliului Local. Scopul este ca aceste ruine industriale să treacă prin proiecte de regenerare urbană și transformate în cartiere de locuințe sau zone cu funcțiuni mixte.

Până aici toate bune şi frumoase. Chestia şi mai bună şi mai frumoasă – pentru comunitate, nu chiar pentru toţi – este că dezvoltatorii imobiliari vor fi obligaţi ca în aceste zone să facă şi unele utilităţi publice: spaţii verzi, locuri de joacă pentru copii, grădiniţe etc. Acestea, de la caz la caz, vor fi stabilite împreună cu Primăria Timişoara. Cu alte cuvinte, vrei să să ridici un ditamai cartierul de blocuri sau ce-o mai fi, trebuie să faci acolo un parc, un loc de joacă, o grădiniţă etc. Repet, e vorba doar de actualele zone industriale, unde nu există astfel de obiective publice. Astfel de lucruri se fac peste tot în lumea civilizată, unde absolute nimeni nu plânge de grija imobiliarilor.

Ce să vezi, asupra acestui demers au căzut imediat  avalanşe de acuzaţii. Că e naţionalizare forţată, că e atentat la proprietatea privată, ba chiar întoarcere la comunism. Culmea, primii au început sindicaliştii de caviar din Primăria Timişoara. Celebrul sindicat cu blocuri pe Litoral şi care numără sau număra printre membri un personaj (Adrian Bere) care are un PUZ de două milioane de euro, iar un altul (Culiţă Chiş) învârte cu judecători afaceri imobiliare de milioane. Nu mai discut de fosta sindicalistă cu Lexus în garaj şi apartament în Tenerife, condamnată pentru concursuri trucate în primărie. Sindicalişti cu care nu i-ar fi fost ruşine să se etaleze nici lui Jimmy Hoffa. Treabă sindicală, să sari în apărarea amărâţilor de imobiliari, nu-i aşa? Ba, a mai sărit şi o asociaţie care cică nu mai poate de grija patrimoniului Timişoarei.

Dar care patrimoniu? E secretul lui Polichinelle, cele mai multe astfel de terenuri industriale sunt deţinute de celebrii fraţi Cristescu. Care le-au primit aproape pe gratis de la stat pe criterii meritocratice şi în niciun caz pe motiv de pelerinaj la Mănăstirea Secu. Că doar n-o să ne vindem ţara, atâta timp cât o putem da pe gratis la ai noştri.

Şi le-au primit gratis fiindcă s-au angajat ca, timp de mai mulţi ani, de regulă cinci, să păstreze obiectul de activitate şi numărul de angajaţi ai respectivelor societăţi. Evident că nu au făcut-o, transformând toate obiectivele industriale în fier vechi şi terenuri imobiliare. Sigur, fără niciun parandărăt, că doar se întâmpla în cea mai puţin coruptă guvernare din întreaga istorie a României, cea din perioada 2000-2004, patronată de nepotul favorit al mătuşii Tamara. Nu mai intru în amănunte cu staţiile PECO şi altele, le-am mai dezvoltat în trecut.

Obişnuiţi o viaţă întreagă să primească orice gratis de la mai toţi decidenţii locali sau naţionali (mă rog, gratis pentru bugetul de stat sau local) doar bătând din călcâi, cei doi fraţi s-au lovit acum de proiectul Primăriei. Astfel au pus în mişcare imensa maşinărie propagandistică şi de presiune pe care o controlează. (Sigur, sindicaliştii lui Tiberiu Negrei nu fac parte din această maşinărie, ei se bat pentru drepturile lor.) Că îi doare rău la buzunar e dovadă şi faptul că Marius Cristescu a fost personal la dezbaterea publică privind acest demers.

Dar jocul e doar la început, iar miza e uriaşă, milioane şi milioane de euro. E de urmărit cum/dacă administraţia Fritz va rezista presiunilor inimaginabile. Fiţi convinşi, după valul mediatic vor veni presiuni şi din partea unor instituţii ale statului care – nu-i aşa? – vor sări în apărarea dreptului la proprietate asupra căruia atentează “neomarxiştii” din USR. Instituţii ai căror şefi, în special din zona PSD, au fost puşi ani de-a rândul doar cu binecuvântarea celor doi fraţi.