Marea tiganiada loveste iarasi Timisoara

Poate că nu la proporțiile anilor anteriori, dar, zilele trecute, Timișoara a fost din nou asaltată de hoardele de țigani și ale lor nunți sau botezuri. Nu mai insist că, pe o perioadă de criză crâncenă, pe strazile Timișoarei au defilat din nou mașini de sute de mii de euro, pe care nu le-ai vedea nici la nunta vreunui star de la Hollywood. Că maneliști plătiți la oră cu salariul unui profesor pe un an au deranjat din nou urechile celor care nu apreciază acest fin gen muzical. Cu toalete luate pe zeci de mii de euro de la Paris sau aiurea, mâncare cu care poți hrăni doi ani o casă de copii, nimic nu lipsește din aceste spectacole grotești. Sfidarea a rămas ca de obicei, drumuri au fost blocate, iar polițiștii au stat din nou „de șase”, ca nu cumva cineva să-i deranjeze pe țigani.

Spectatorii pe viu sau din fața televizoarelor ai acestor destrabălări luxoase își pun aceeași veche întrebare: „De unde au ăștia atâția bani?”. Din muncă cinstită, din afaceri profitabile pe timp de criză, din plasamente inteligente la bursele de pe Wall Street? Cam greu de crezut. În orice țară normala, când Fiscul vede că te îneci în bani, te caută puțin în intimitate, să vadă cum i-ai câștigat. Cine știe, poate e o rețetă secretă pe care ar fi invidios și George Soros. Dar nimeni nu-i curios de astfel de provocări, nici polițiștii, nici Fiscul, nici procurorii. Oare ce ar ieși dintr-o anchetă complexă vizând aceste misterioase venituri?

Ar exista riscul să găsești niște complicate rețele de tip mafiot de acaparat imobile, terenuri și bani? Există riscul ca din aceste rețele să facă parte judecători, capi ai poliției, șefi din primărie, notari, judecători, procurori, șefi de pe la Cartea Funciară etc? Nu știu, dar ar trebui căutat. Or, nu se caută tocmai pentru ca procurorii să nu aibă astfel de surprize. Să nu-și găsească amicul judecător cu care bate tablele după-amiaza îmbârligat până peste cap cu alde Vișineii și Cârpacii din oraș? Dar hai să spunem că aici ar fi vorba de o muncă complexă.

Procurorii inteligenți din România sau aiurea, dacă nu reușesc să prindă un infractor pentru fapte foarte grave, coboară ștacheta la fapte mai puțin grave, numai pentru a-l duce în fața justiției pe răufăcător. Există celebrul exemplu al lui Al Capone, iar la noi te poți gândi la Adrian Năstase, care și-a luat rația de pușcărie pentru o faptă mult mai mică față de ce se presupune că a făcut. Poate au dreptate însă și procurorii, ai nevoie de flagranturi și multă muncă pentru a demantela o grupare infracțională. Dar în cazul de față nu-i deranjează pe baștani nici măcar pentru faptul că-și căsătoresc puradeii la 10-11 ani. Ceea ce legile din România nu permit. Dar pentru aceste personaje nu există legi, se pare. Și nici polițiști sau procurori care să-i caute.