Marcel Tolcea: „Imi place enorm de mult Basescu”

Este, din 2006, directorul Muzeului de Artă Timișoara, dar a rămas corigent în ultimul an de mandat, așa că, într-o lună, eliberează biroul. A „jumulit” bugetul public cu 800 de lei pentru o expoziție Rembrandt, respectiv cu 290 de euro, pentru una Goya. Marcel Tolcea e blogger, scrie la un ziar „băsist”, nu l-a simțit niciodată șef pe Constantin Ostaficiuc și nu-i poartă pică lui Titu Bojin. Acum, va avea timp să se întoarcă la masa de scris.

În ce se măsoară pregătirea pentru un director de muzeu de artă? Președintele CJ, Titu Bojin, a spus că succesorul dumneavoastră va fi cineva mai bine pregătit.
Nu știu în ce se măsoară. Pentru mine, o astfel de afirmație poate înseamna că omul care îmi urmează în funcție nu va da concurs. Domnul Bojin spune că va veni cineva mult mai pregătit, dar nu are de unde să știe asta. Sau eu sunt jalnic și nu e greu să fii mai bine pregătit. Sau are o pregătire extraordinară în domeniu.

Câți ani ați fost director la muzeu?
Din 2006. Este al șaptelea an. Am avut evaluări în fiecare an, iar în 2014 îmi expira mandatul.

Ce note ați luat la evaluările din anii trecuți?
Întotdeauna peste 9.

Câte expoziții ați avut în 2011, când ați luat peste 9, și 2012, când ați luat sub 6?
Cam tot atâtea. Singura diferență este numărul de vizitatori plătitori, mai mare în 2011. Numai că atunci biletele costau 5 lei, iar pentru pensionari și studenți, 1 leu. În 2012, biletele s-au făcut 10 lei. Anul trecut am avut mult mai mulți vizitatori fără bilet.

Cine a mărit prețul biletelor?
Consiliul Județean.

N-ați avut nici un semnal că actuala putere vrea să vă schimbe?
Era de așteptat, dar am încercat să fac tot posibilul să rămân un om care spune ce gândește, pentru că e un lucru foarte important în viață. I-am răspuns președintelui Bojin pe blogul meu.

De câte ori ați vorbit față în față cu domnul Bojin?
O singură dată, în luna august a anului trecut, când am mers la el, pentru că nu-mi dădea voie să plec la Institutul Cultural din Budapesta, cu expoziția de butoaie, pentru care muzeul nu dădea niciun ban. Expoziția a fost considerată, anul trecut, una dintre primele cinci cele mai bune expoziții din afara muzeelor în Budapesta anului 2012. La vremea respectivă, domnul Bojin mi-a spus că nu poate să colaboreze cu mine.

Domnul Bojin susține că n-a spus niciodată așa ceva.
Eu față de el n-am niciun resentiment. El este pus să facă lucrurile astea. A fost obligat să facă lucrurile astea.

De cine?
De liberalii de la București, care susțin de multă vreme o altă persoană pentru acest post.

Revenind la discuția cu domnul Bojin…
I-am spus atunci că e ultima persoană de la care mă aștept la așa ceva: „Dumneavoastră ați fost șef la Ape și pe vremea lui Ostaficiuc, și Apele n-au fost numai pe stânga pe vremea PDL, după cum eu nu pot să am numai rame de dreapta. Sau invers.” Mi-a spus și că scriu despre „domnul Ponta” pe blog. Nu ai voie să scrii despre „domnul Ponta”.

De atunci v-ați mai văzut?
Nu, niciodată. Dar nu am simțit niciodată că ar vrea să-mi pună piedică. Aș fi măgar să spun lucrul ăsta.

Apoi a venit evaluarea. Cum a fost?
Întâi au schimbat de vreo două ori componența comisiei, în vreo zece zile. Pentru evaluare am făcut un dosar, după care a urmat un interviu de două ore, în care întrebările au fost puse doar de Cătălin Bălescu și Ruxandra Demetrescu.

Domnul Bălescu (rectorul Universității Naționale de Arte București – n.r.) m-a întrebat tot felul de cifre, de procente, pe care cred că nici contabila-șefă nu le știe din cap. A fost evident că era dedicație. Domnul Bălescu n-a văzut muzeul, doamna Ruxandra n-a văzut muzeul, ei nu știu ce s-a petrecut aici.

Singura observație a lui Miodrag Milin a fost că Revoluția nu se regăsește în Muzeul de Artă. Iar domnul Carol David a fost aici de mai multe ori și a dat nota 5… Presupun că nu a văzut expozițiile, deși era aici.

Când ați primit răspunsul la evaluare?
În aceeași după-amiază. Motivația n-am văzut-o nici până acum, deși ordonanța de urgență spune că trebuie prezentate atât nota, cât și motivația.

Ce v-a deranjat cel mai mult?
Bun, îl dai pe un om afară, îl scuipi, asta pot să mai înțeleg, dar să scuipi o întreagă instituție? Sunt nevoit să consider că nota este a întregii instituții. Mi se pare revoltător că nota 5,89 se acordă unor expoziții Țuculescu, Romul Nuțiu și Bertalan.

Care e cel mai bun lucru pe care l-ați făcut în muzeu de când ați venit?
Faptul că l-am făcut viu. Contează mai puțin numele expozițiilor, cât faptul că oamenilor care lucrează aici le-a plăcut să stea nu trei-patru ore, ci o zi întreagă, pentru niște salarii pe care, probabil, unii dintre membrii comisiei le cheltuiesc într-o seară, ca să fiu populist, așa…

Ce salarii sunt la muzeu?
Un muzeograf nu are mai mult de 1.000-1.200 de lei. Cu bani ridicoli de puțini au făcut lucruri absolut senzaționale. Cu bani ridicol de puțini, cu frâne puse și de primărie, la vremea respectivă. Primarul (Gheorghe Ciuhandu – n.r.) a fost la două expoziții în muzeu. Trebuie să spun că Ostaficiuc m-a ajutat foarte mult, pentru că a vrut să fie gata Sala Barocă, de pe unde mergea aducea tot felul de modele, să facem, să dregem… Eu nu am fost șeful acestor oameni din muzeu, am fost ambasadorul lor.

Care e relația dvs. cu Constantin Ostaficiuc?
Constantin Ostaficiuc nu mi-a zis niciodată să intru în PDL. Nici măcar n-a făcut un apropo. Nici în vremea când scriam despre Băsescu că dă pârțuri ideatice la adresa regelui sau la adresa unuia sau a altuia și mă întâlneam cu Ostaficiuc, el nu mi-a zis niciodată „Băi, vezi ce faci!”. Nici măcar nu s-a pus problema. Nu s-a purtat niciodată ca un șef cu mine.

Ce vă doriți să facă succesorul dumnevoastră la muzeu?
Eu sper ca plecarea mea să aducă mai mulți bani muzeului. Bugetul pentru anul în curs e un buget de criză, dar nu l-am primit încă defalcat, pe evenimente. De pildă, în perioada 16-19 mai, împreună cu Muzeul Țăranului Român, organizăm o expoziție imensă a lui Silviu Oravitzan la București. Deocamdată, fără niciun ban din partea muzeului. Pentru expoziția Rembrandt, adusă de la Biblioteca Academiei, am avut, din agenda culturală, 800 de lei.

Ce trebuia să faceți din acei bani?
Să plătesc transportul lucrărilor și asigurările. Numai asigurările au fost câteva mii de euro.

Văd că v-ați cam descurcat din punct de vedere economic.
N-aș prea zice, la o notă de 5.89.

Ce-ați făcut când ați aflat de această notă?
Am crezut că e o glumă. Mă așteptam să-mi dea în jur de 7, ca să mă umilească, știind că mai am un an de mandat. Dar la 5,89 nu mă așteptam.

Ceilalți directori de instituții culturale subordonate Consiliului Județean Timiș sunt tot din vremea vechii guvernări. Ei de ce au luat note mari?
Asta trebuie să-i întrebați pe ei. Au avut alte comisii, n-au avut pe nimeni de la București. Nici eu, la cele cinci evaluări anterioare, niciodată n-am avut comisie de la București.

La Ruxandra Demetrescu, un critic de artă foarte bun, nu m-aș fi așteptat să se dedea la așa ceva. La domnul rector Bălescu știam că au pârghii… Despre domnul Hrenoschi ce să spun? Că mai are un an până la pensie? Nu-i port pică. Domnul David însă… e ceva putred acolo. Domnul Milin are probleme mari cu plecatul lui de la Muzeul Revoluției.

Ați declarat că veți merge în instanță. Credeți că aveți șanse să câștigați?
Sunt convins că am să câștig. S-a încălcat procedura – s-au schimbat data examinării, componența comisiei, am fost discriminat prin faptul că au fost aduși oameni de la București, nu mi s-au comunicat criteriile în baza cărora am primit nota respectivă…

Ordonanța de urgență este neconstituțională, pentru că nu poți să contești nota, ci doar procedura. Eu am contract aici pe patru ani, iar o evaluare pe un an nu poate să fie mai puternică decât contractul respectiv și nota cu care am luat concursul. Am de partea mea Rețeaua Națională a Muzeelor din România și un protest foarte mare al intelectualilor. Nu cred că poți să faci abstracție de asta.

Ce medie aveți în „catalogul” din fața muzeului?
Oamenii au venit să scrie ce au simțit. E o medie afectivă, nu poți să spui că e muzeu de 10, Dumnezeule! De 10 sunt Luvru, MoMA… Dar pentru orașul ăsta, oamenii au aflat că muzeul există, că e viu, că se zbate, aduce, drege… Am mai greșit, e adevărat, dar nu se putea altfel. La expoziția Goya au fost peste 5.000 de vizitatori, ceea ce pentru Timișoara e enorm. Expoziția a fost făcută cu bani de la stat fix 290 de euro.

De vreo două luni scrieți pe platforma unui ziar „băsist”. De ce?
Îmi place enorm de mult Băsescu!

Vă place Băsescu? De când?
Băsescu îmi place din clipa în care toții căcănarii din viața politică românească au început să facă alergie la numele ăsta – Voiculescu, Iliescu, liderii PSD-ului… Băsescu a lăsat să meargă lucrurile așa în clipa în care Adrian Năstase a fost arestat. Aia a fost o chestie care a tulburat din temelii viața politică românească.

Nu-mi place la Băsescu că a trimis-o pe EBA în Parlamentul European, nu mi-a plăcut că uneori vorbește ca un birjar. Dar e singurul politician viu, dacă spune ceva, o spune din el. Da, îmi place Băsescu. De fapt, îmi place prin ricoșeu.

Victor Ponta vă place?
Nu-mi mai displace, așa cum era la început. Povestea cu plagiatul e absolut penibilă, dar ceea ce s-a întâmplat cu Ponta în ultimele două luni, faptul că a rezistat atacurilor imunde ale Antenelor, arată că are stofă de om politic. Mi-am schimbat foarte mult atitudinea față de Ponta, care mi se părea, vorba lui Ion Iliescu, un „cârlan”.

S-a maturizat foarte mult, și-a dat seama că nu există politică mare și politică mică, există numai politică. El nu a făcut ceea ce a făcut pentru că-i place de Băsescu, ci pentru că și-a dat seama că trebuie să înghită broasca asta, pentru că în politică există un joc al micilor compromisuri, pentru ca finalul să fie bun.

Crin Antonescu cum e?
Mi se pare jenant. Eu îl știu pe Antonescu din 1997, când mi se părea un tip senzațional. Acum e ceva schimbat la el, e tot timpul fals, e agresiv, e opărit. Nu mă interesează politica, dar am fost foarte dezamăgit că Monica Macovei a luat 200 de voturi. La ce să te aștepți de la un partid care dă 200 de voturi cuiva care îi cere să fie cinstit? Nu cred că Elena Udrea este un nume de lider pentru PDL, așa cum nu cred că nici Blaga nu e. Sunt un om liber, nu pot să spun că-mi place de cineva care nu-mi place doar ca să rămân director.

Ce-o să faceți după ce plecați de aici? O să aveți mult timp liber.
Nu cred că o să am mult timp liber. Sunt la universitate și o să încerc să scriu mai mult. Nu poți să fii director de muzeu și să fii și scriitor. Am scris o carte despr Mircea Eliade, care o să apară la o editură prestigioasă în Franța. Un intelectual nu are timp liber.

O să mă implic în proiecte culturale. Am deja doi artiști mari pe care vreau să-i propun unor bănci. Urma ca ei să vină la Timișoara pentru că mă cunosc, dar m-au anunțat că, în aceste condiții, nu mai vor să vină la Muzeul de Artă. Așa că, în loc să vină pe gratis la muzeu, mai bine îi manageriez eu și câștig un ban. Și trebuie să scriu cărți.