Rugby si fotbal – diamante si rugina

Rugbiștii de la RCM Timișoara au câștigat al doilea titlu consecutiv de campioni ai României. Tot în noroaiele stadionului din Ronaț, deși anul trecut liderii administrației locale, începând cu primarul Nicolae Robu, promiteau ferm un nou stadion. O performanță rarisimă pentru Timișoara, deoarece din perioada interbelică, de la Ripensia și Chinezul, n-au mai fost obținute, în niciun sport de echipă, două titluri consecutiv. Performanța este cu atât mai meritorie, cu cât echipa de rugby nu s-a bucurat de o susținere financiară foarte mare din partea primăriei sau a consiliului județean, precum alte sporturi bugetofage. (Cele mai bune exemple sunt fotbalul și baschetul.)

Da, rugby-ul nu aduce multă lume pe stadioane, eventual doar la final de stagiune, în meciurile importante. Poate de aceea, politicienii nu se înghesuiesc să-și facă imagine cu el, decât în momentele fericite, așa cum a fost cel de sâmbătă. Românii din păcate, iar timișorenii nu fac excepție, nu mai au cultura rugby-ului, așa cum o aveau pe vremuri când „23 August”-ul se umplea ochi la meciuri cu Franța sau Noua Zeelandă. Noul titlu poate produce însă la Timișoara o emulație printre juniori și copii pentru acest frumos sport, bărbătesc, dur, dar nu și violent, dacă este practicat de gentlemani, așa cum sunt descriși rugbiștii.

Bun, acum să trecem și la lucruri mai puțin plăcute. Vineri, ACS Poli și-a trecut în revistă nici nu mai știu al câtelea eșec consecutiv. Din păcate, lucrurile nu stau deloc bine la echipa de fotbal. În interiorul clubului, scandalul dă în clocot. Parcă știind de deznodământul meciului cu Corona, antrenorul Vali Velcea își crea un alibi, în preziua partidei, când, într-o conferință de presă, ataca foarte dur chiar conducerea clubului, plângându-se de bani, de jucători etc. Velcea a făcut atunci cel puțin două greșeli.

Prima ar fi că exact același lot îl avea la dispoziție și la începutul campionatului, când n-am auzit să se fi plâns de ceva anume. În al doilea rând, poate Velcea explică modul în care au fost aduși unii jucători și refuzați alții. De cele mai multe ori, pe baza unor raționamente care n-au legătură cu fotbalul, ci mai mult cu unele relații personale. Să mai spun că a rupt vestiarul din cauza unor jucători aduși de el, bine plătiți, dar jalnici pe teren, și alții care au dus greul și în Liga a II-a și au dus-o și acum? Fiindcă una din marile probleme de la ACS Poli este faptul că vestiarul nu mai funcționaeză.

Mai mult, dacă ne luăm după unele surse, același Velcea nu colaborează cu cei din conducerea clubului, dând socoteală doar… primarului Robu. Ceea ce nu prea se face. Atitudinea superioară, ca să nu spun arogantă, gen Mourinho, ține când e dublată de rezultate pe teren. Fără rezultate, o atitudine smerită cred că ar fi mai normală. Una peste alta, un lucru este foarte clar în acest moment. La club trebuie să se intervină imediat, să fie salvat ce se mai poate salva. Nu sunt printre cei care spun că Velcea trebuie schimbat imediat. Dar în mod cert trebuie repuse în ordinea firească unele relații din club. Și, în primul rând, rezolvată problema vestiarului.