Primarul si bastanul

Asistăm de ceva vreme la o dispută destul de interesantă între primarul Nicolae Robu și țiganii îmbogățiți peste noapte prin metode pe care nimeni nu vrea să le verifice. Țigani care au fost lăsați ani la rândul să facă numai ce vor mușchii lor în acest oraș, în cel mai mare dispreț vizavi de populația „nediscriminată”. Din capul locului trebuie spus că, în pofida multor poticneli, măcar la Robu se vede o dorință de-a rezolva această „problemă țigănească”, față de predecesorul său, Gheorghe Ciuhandu, care n-a mișcat un deget. De fapt, tocmai din cauza apatiei fostului primar vizavi de baștani, asistăm azi la scenele grotești cu paranghelii ținute în mijlocul străzii, cu turnulețe puse la case-monument și așa mai departe. Unii vorbesc de tradiție. Dar nicio tradiție nu poate și nu are voie să vină în conflict cu legile unui stat. Nu mai vorbesc de crasa sfidare la adresa conlocuitorilor.

Revenind la Robu, în pofida succeselor pe care și le arogă pe Facebook în această dispută, ele par mai degrabă „victorii a la Pirus”. De exemplu, cazul de pe strada Romulus. La finalul lunii iulie, Robu mergea la fața locului, fiind sesizat că un țigan își ridică niște turnulețe la palatul din dotare. Firește, ilegal, fără nicio autorizație. Ce face primarul în acest caz flagrant de nerespectare a legii? Negociază cu proprietarul pentru a sista lucrările și da jos turnulețele deja ridicate. Scriam de pe atunci că niciodată nu se negociază cu infractorii, așa cum nu se negociază cu teroriștii. Se intră în forță pentru respectarea legii. Negociind, îți arăți doar slăbiciunile, ești ca și pierdut. „Vă rugăm să fiți înțelegător și, pentru binele orașului, să scoateți turnulețele astea din arhitectura orașului”, le cerea atunci Robu țiganilor. Urmarea: țiganul a continuat să lucreze, iar acum turnulețele sunt aproape gata. Între timp s-a confirmat și că acestea, la fel ca și etajul căruia îi sunt „atașate”, sunt ridicate fără autorizație. Iar cu un judecător bine stimulat vor rămâne acolo. În loc să fi stat în iulie să se roage de țigan să sisteze lucrarea, Robu mai bine intra în forță când problema era în fașă. Legea nu se negociază, pur și simplu se aplică. Inclusiv cu buldozerele.

Al doilea plan al acestei dispute e reprezentat de cunoscutele paranghelii țigănești de vară, de care Robu s-a legat chiar și de pe plaja din Ibiza. De la amenzi de 500 de lei, Robu a jubilat faptul că a ridicat amenda la 1.500 de lei. Cam cât lipește o dată baștanul cu scuipat de fruntea unui lăutar. E o victorie? Ce-i drept, unii baștani s-au mai supărat că nu sunt lăsați să facă parangheliile în stradă și, în numele „discriminării”, au amenințat că de la anul nu vor mai face nimic în Timișoara. După această declarație s-au mai făcut câteva nunți și botezuri în stradă, cu amenzile puțin mărite. Aici nu e doar treaba lui Robu. Deși se laudă că o ultimă paranghelie, după o „încălzire” în stradă, s-a mutat la un local din afara orașului. Și asta datorită intervențiilor sale. Să fim serioși, localurile se închiriază cu multă vreme înainte, nu după intervențiile primarului.

Ideea este că, în momentul în care cineva ocupă o stradă, există instituții ale statului care să intervină în forță. Inclusiv cu „pulane” în cap. La manifestări ilegale, sfidătoare, ostentative se răspunde cu forța. Dacă pentru țigani banii nu sunt o problemă – pe cale de consecință, nici amenzile – poate ar trebui intervenit altcumva. Poate chiar la sursa acestor averi imposibil de acumulat prin muncă cinstită. Dar vara timișoreană nu trebuie să mai însemne anotimpul parangheliilor de stradă, care ne-au făcut orașul de pomină în toată țara.