Sfarsit de legenda: Marian Iancu

În urmă cu zece ani, mai exact în decembrie 2004, Marian Iancu descăleca la Timișoara, iar în ianuarie prelua oficial echipa Poli Timișoara. Se întâmpla la puțin timp după ce Traian Băsescu câștiga alegerile prezidențiale cu un mesaj anti-corupție, printre subiectele preferate fiind chiar Rafo Onești, supranumit „Jafo”. O afacere murdară de unde provenea și cel supranumit „Elefantul”. Cu toate acestea, șeful PDL-ist de la acea vreme al județului, Constantin Ostaficiuc, afirma c-a primit „undă verde” pentru Iancu chiar de la Băsescu. Campania trecuse, iar noul președinte începea o altă campanie, de recuperare a unor oameni din „sistemul ticăloșit” păstorit de Adrian Năstase

Culmea, aproape toți „reevaluații” și „recuperații” aveau legături mai mici sau mai mari cu o Doamnă blondă, pentru care Băsescu pare să-și fi pierdut orice fel de rațiune. Dau la întâmplare câteva nume: Gabriel Oprea, gruparea Cocoș-Bittner-Petrache, Puiu Popoviciu, Ioan Talpeș, Marin Anton și mulți alții. Cu toții au făcut parte din sistemul creat de Năstase, cu toții recuperați de mega-integrul Băsescu.

Dar să revin la „pachidermul” nostru. Marian Iancu a fost o creație perfectă a regimului Năstase, în care prăduirea statului era un sport național, permis însă doar celor care cotizau. Cu cât o făceai mai grosier, cu atât erai mai apreciat într-un sistem în care banii însemnau totul. A fost preluat însă de Băsescu, cu tot Grupul Rafo, poate și din ura pe care președintele o avea față de celălalt grup puternic din zona petrolieră, din jurul lui Dinu Patriciu. Având protecție prezidențială și bazându-se pe imunitate de la „serviciile” cu care același Băsescu a condus țara un deceniu, Iancu a crezut că poate face în continuare exact ce vor mușchii lui. (Sau, mă rog, osânza lui!) Dar cu furăciunile din zona petrolieră era deja mai greu, așa că a pus ochii pe zona imobiliară a Timișoarei. Și cum era la modă ca toți marii afaceriști care au prăduit statul să aibă și o echipă de fotbal, a preluat-o pe Poli.

A fost primit ca un Mesia la Timișoara, chiar și de cei care se prezentau ca cei mai integri oameni de pe planetă. Chiar dacă toată lumea știa că banii pentru Poli erau sifonați de la stat în afacerea „Jafo”, nimeni n-a strâmbat din nas. Fostul primar Gheorghe Ciuhandu a vrut să-i dea moca un teren în Timișoara de 200 de hectare, dar s-a împotrivit consiliul local. A pus ochii și pe Solventul și alte și alte afaceri imobiliare A luat bani de la CJT și CLT. În paralel nu plătea nimic, continuând să dea țepe mai mici sau mari. N-a plătit datorii la stat, la cluburi, cantonamente, hoteluri, angajați, buticuri, șaormerii etc. „Râd prietenii din București de mine dacă plătesc datoriile la fisc”, tuna „Elefantul” la mesele la care îngurgita câte o jumătate de porc și un butoi de vin.

În fine, ce nu înțeleg mulți, nu de dragul lui Poli a venit la Timișoara, ci să facă bani, așa cum a fost învățat. Cât privește fotbalul, s-a comportat ca în afaceri. Înconjurat de Mitică Dragomir și Gheorghe Chivorchian urla împotriva corupției din fenomen. Era ca și cum ai duce o campanie împotriva terorismului cot la cot cu Bin Laden. E drept, a fost o perioadă bună pentru Poli, dar fără finalizare: niciun titlu, nicio cupă a României. Și a pierdut campionatul nu la Steaua și Dinamo, ci la Urziceni și Oțelul. Uneori extrem de suspect, speculându-se că a cedat intenționat cel puțin un titlu. Iar finalul nu putea fi altul decât cel care s-a și întâmplat în realitate: Poli a fost omorâtă și îngropată de Iancu! Și aici o precizare. Nu el a făcut-o ca s-o omoare! Ca atare, odată cu plecarea lui Marian Iancu după gratii se termină o eră a dinozaurilor din afaceri și fotbal, creată în era Năstase, dinozauri care au fost convinși că le este permis să fure și să-și bată joc de toată lumea, fiindcă sunt deasupra tuturor lucrurilor. S-a dovedit însă că nu e chiar așa!