Lae si „iarba magica”

Când au jucat un amical cu ASA Târgu Mureș, echipa de imagini și sunet a ASU Politehnica le-a furnicat orgoliul fanilor cu ideea că se repune în scenă un meci de tradiție. Frumoasa Poli din 1921 contra ASA, Asociația Sportivă a Armatei Tg. Mureș. Asta trebuiau să creadă fanii. Că o echipă de tradiție din liga a doua bagă în seamă o surată din liga a patra, aflată în lungul drum de revenire în fotbalul mare, ceea ce conferea o recunoaștere suplimentară a pedigriului alb-violet. Totul a fost bine și frumos până ce lumea și-a amintit că ASA Târgu Mureș, condusă atunci de Daniel Stanciu, nu este acea ASA pe care o știm noi, tradiționala echipă a târg-mureșenilor, ci Asociația Sportivă „Ardealul”, cu aceeași abreviere – ASA, creată pe scheletul juridic al fostei echipe din Sânnicolau Mare, culmea. Șmecherie curată, nu? Dar cine mai citește presa post-coitum? Important e ca la nivel de marketing treaba să meargă ca unsă. Și a mers.

Revenirea pe „Dan Păltinișanu” a echipei suporterilor ASU Politehnica s-a produs anul acesta într-un meci de divizia C, cu FC Hunedoara, o echipă de mijlocul clasamentului, dar care se încadra în aceeași rețetă de marketing: jocul a două echipe de tradiție. Pe forumul „Druckeria”, patronul de facto al echipei alb-violete de ligă a treia, a apărut scris la topicul „Meciuri” partida „ASU Politehnica – Corvinul”. Era ingredientul care aduce lumea la stadion într-o competiție nescrisă cu echipa susținută de primărie în Liga 1. A început nebunia, cu ajutorul presei autoexcitate continuu de atâta action și adventure. „Cine adună mai multă lume pe stadion?” era concursul pe ramură pornit ca la un semn, deși răspunsul se știa de la început. Galerie mobilizată, afișe în tot orașul, invitații împărțite cu generozitate la sponsori, pușcăriași etc. Rezultatul? Cum am spus, unul evident. A doua echipă a orașului, „Cenușăreasa” din punct de vedere al finanțării locale, adună mai multe persoane pe stadion decât ACS-ul mâncător, fără folos, de bani publici.

Dar haideți să ne uităm nu mai departe de Wikipedia. Ce zice acest site dacă dai căutare „FC Hunedoara”? Prima propoziție: „Nu confundați cu Corvinul Hunedoara”. Fotbal Club Hunedoara a fost înființat în vara anului 2009 pentru a umple vidul fotbalistic existent în oraș în acel moment, dar în special pentru a crea o oportunitate și a oferi o șansă de a se afirma jucătorilor autohtoni. În aceeași idee se dorea crearea unui puternic centru de copii și Juniori și a unei echipe de seniori după modelul de succes implementat de Mircea Lucescu la Hunedoara, la începutul anilor ’80: „o echipă de hunedoreni pentru Hunedoara”… Înscrisă în Campionatul Județean, noua grupare de pe Cerna a terminat pe primul loc în ierarhie sub conducerea antrenorului-jucător Nelu Mitrică, dar a ratat barajul de promovare în Liga a III-a, câștigat cu 2-0 de clujenii de la Unirea Florești. Chiar și așa, după un artificiu administrativ, Hunedoara a ajuns în cel de-al treilea eșalon (seria a V-a) după ce formația tulceană Eolica „Dobrogea” Baia i-a cedat acesteia locul. Bingo!

Oameni buni, nu promovarea lui ASU Politehnica deranjează, dimpotrivă, nici măcar retrogradarea lui ACS Poli, dacă acest lucru ar da o șansă unificării fotbalului timișorean, dar fățărnicia asta și manipularea pe care le-am trăit de patru ani îți dau o mare amărăciune. ACS Poli e AC Recaș adusă 20 km mai la vest pentru a revitaliza fotbalul timișorean, că doar nu o fi să credem că e echipa lui Traian Lalescu. De aici plecăm. Și cel mai înfocat fan al ACS Poli ar recunoaște asta, dar de aici și până la a schimba istoria altor echipe pentru că așa ne convine e cale lungă. De ce FC Hunedoara (Eolica Dobrogea Baia-Tulcea) e Corvinul Hunedoara (conform Druckeria), Unirea Sânnicolau Mare e ASA Tg. Mureș de tip nou, dar AC Recaș nu ar fi Poli? Întrebarea nu e de ce Recaș nu e Poli, ci de ce alelalte sunt echipe de tradiție în viziunea celor mai puri suporteri de pe pământ.

Sunt câteva întrebări care ar trebui să înlăture senzația că unii sunt foarte deștepți și alții, foarte proști. În rest, e foarte bine că există deschidere la dialog între cele două părți și că pauza competițională ar aduce fie și o mică speranță pentru astuparea rănilor, reorganizare sportivă și o redirecționare a finanțării publice. Numai că atât liderii „Druckeria”, cât și primarul Robu ar trebui să-și pregătească publicul pentru așa ceva. Căci mai sunt, pe ici, pe colo, grupuri care au fost atât de vârtos înveninate în acești din urmă patru ani, astfel încât o apropiere trebuie atent asezonată pentru a nu exista reacții care să dea peste cap discuțiile. Și nu mă pot referi acum la „ultrașii” ACS, care nu există, ci la cei ai ASU, care pe forum se bucură de „mortu-n casă” pe care i l-au băgat lui Lae. Ar fi bine ca aceștia să se întrebe câți lei a plătit ASU chirie pentru a juca pe „Dan Păltinișanu” marți și cât a costat sistemul de panotaj electronic al ACS pe care ASU și-a prezentat, pe bani, sponsorii în timpul meciului cu „Corvinul”. Dacă răspunsul ar fi, întâmplător, GRATIS, atunci ar trebui o mai mare atenție la mobilă, că se zgârie parchetul. Și e păcat de obraz.