„Tutu Complex”, ultimul romantic in jungla politica din Romania

A intrat în politică ca un om de dreapta, dar a ajuns preşedintele unui partid de centru-stânga. A avut încredere în Vosganian şi în fostul UFD, acum merge pe mâna lui Vadim Tudor. Grigore Trif, preşedintele PRM Timiş, este probabil ultimul om care crede că, fără bani, se mai poate face politică de calitate. Trif recunoaşte că este patriot, că are un cui împotriva ungurilor şi crede cu tărie că are şanse la Primăria Timişoarei.

Cât de viu mai este acum PRM Timiş?
Când eu am venit în PRM, în 2008, mulţi au fugit. Oameni care trebuiau să se închine ca la biserică când văd sediul PRM, oameni care, datorită acestui partid, au ajuns deputaţi şi senatori au fugit ca nişte laşi. Situaţia este mult îmbunătăţită faţă de 2008, când am ajuns la cel mai critic prag în judeţ şi, pentru prima oară, nu am intrat în CL şi CJ. În 2000 eram a doua forţă în judeţ. Stăm bine acum, am o speranţă ca în 2012 să avem un scor electoral format din două cifre. Fără virgulă între ele.

Vă gândiţi deja la viitorii candidaţi pentru primăriile din judeţ?
Ceea ce pregăteşte PD-L, alegerea primarilor dintr-un singur tur de scrutin, ar fi o lovitură grea pentru partidele mici. Dacă acest lucru se întâmplă, trebuie să ne revizuim toată strategia electorală. Avem probleme de ordin material şi, la o campanie într-un singur tur, unde vor fi interese uriaşe, ar însemna că suntem pierzători din start. Ne gândim şi la o posibilă alianţă.

De ce aţi ales să intraţi în PRM?
Lucrul care mă leagă indistructibil de PRM este naţionalismul. Sunt născut în Ardeal. Am crescut acolo până la 20 de ani, când am venit la facultate în Timişoara. Am fost crescut într-o familie de români, cu suferinţele pe care le-a generat ultima ocupaţie maghiară, cea din anii ‘40. În acele condiţii, din familie, am primit un filon naţionalist la care nu voi renunţa niciodată.

Aţi primit şi un filon anti-maghiar?
Da, trebuie să recunosc asta. În Ardeal este o chestie foarte greu de definit. În Baia Sprie, unde m-am născut eu, cam 20% din populaţie e de origine maghiară. Am prieteni buni unguri, dar este o chestie atavică, care îmi cere să fiu împotriva maghiarilor. Ei au fost ocupanţii întotdeauna în ţara noastră.

Cine v-a sfătuit să îi urâţi pe unguri?
Nu ştiu dacă este vorba despre ură în sensul propriu al cuvântului. Îmi amintesc însă că, mic fiind, m-a marcat o discuţie cu bunica. Am întrebat-o de ce mă cheamă Grigore, un nume banal. Mi-a spus atunci ceva ce mi-a rămas veşnic întipărit în minte. Ungurii aveau obiceiul să maghiarizeze numele, iar bătrânii s-au gândit să-mi pună un nume care să nu sune rău nici dacă va trebui să-l maghiarizeze. Trăieseră sub ocupaţie şi credeau că ungurii se pot întoarce oricând. Pe bunicul, ungurii l-au făcut Triff Pol.

Sunt mulţi timişoreni care vă cunosc sub porecla de Ţuţu Complex. De unde vi se trage supranumele?
Îmi amintesc cu drag de Ţuţu Complex. A fost o perioadă foarte frumoasă din viaţa mea. Mă cunoştea tot Complexul Studenţesc în acea perioadă. Mă cunoşteau poate nu neapărat din sala de lectură. Eram un om de lume, foarte zgomotos. Au fost multe nopţi când trezeam tot complexul cu cântece patriotice gen „Trec batalioane române Carpaţii” sau „Iancule mare”.

Aţi avut probleme din cauza naţionalismului excesiv în acea perioadă?
Îmi amintesc că odată, de 1 decembrie, după ce am epuizat tot arsenalul de cântece patriotice, ne-am oprit la un cămin unde am continuat petrecerea naţionalistă. M-am urcat în cămin pe o catedră, alături de un tovarăş neamţ la origine, şi, în timp ce cântam cât ne ţineau puterile „Iancule mare”, s-a rupt catedra. Am fost chemat la decanat, unde mi s-au prezentat acuzaţiile. Am ameninţat că mă duc la Adrian Păunescu, la Cenaclul Flacăra, şi aşa am scăpat. Nu îmi pare rău de nimic. Astăzi aş repeta cu acelaşi crez acţiunile patriotice de atunci.

Care este relaţia dumneavoastră cu Tribunul?
Este o relaţie bună, eu mi-am înţeles locul şi rolul şi nu mi s-au creat probleme. Locul meu cel puţin pentru următorii doi ani este de a face treabă în Timiş.

Cum e Vadim în particular?
E un om complex, un intelectual de rasă şi un tip extrem de bun, cu un suflet mare. Unde aţi văzut poet om rău? Nu am vorbit foarte mult cu Vadim. După şedinţele biroului naţional, el spune mereu că oricine are probleme adevărate poate veni la el în birou. Ce să-i spun eu? Că am probleme materiale? Ştie şi el acest lucru. Are şi el asemenea probleme.

Vi s-au trasat obiective clare de la Bucureşti?
Nu mi s-a trasat nimic. Dacă alegrile se desfăşoară normal, cu două tururi de scrutin, şi nu intrăm în Consiliul Local Timişoara şi în Consiliul Judeţean Timiş, consider o chestie de onoare să mă retrag din fruntea partidului.

Candiaţi la Primăria Timişoara?
Cadidez cu promisiunea şi angajamentul că scot un scor format din două cifre.

Care ar fi primul lucru pe care îl faceţi când ajungeţi primar?
Anagajez zece economişti buni, specialişti în costuri. Vreau să văd unde dracului se duc 200 de milioane anual, cum poate un oraş să plătească jumătate de milion pe zi şi să nu se vadă mai nimic. Vreau o analiză a costurilor.

Care ar fi al doilea lucru pe care l-aţi face?
Mă voi ocupa ca lucrările la drumuri şi alte obiective să fie antamate strict firmelor din oraş. Şi voi găsi modalităţi. Prefer ca lucrările să fie făcute de cunoscuţi ai mei, oameni cărora le ştiu caracterul şi ce pot. Un timişorean va încerca să lase ceva în urma lui, nu ca un bucureştean sau un neamţ. Vreau ca banii să rămână în interiorul urbei.

Pe câţi membri de partid vă bazaţi în Timiş?
Cred că avem în jur de 1.900 de membri cotizanţi, din care 800 sunt activi. În Timişoara sunt 300 de peremişti pe care se poate conta la orice oră. Vă spun însă ceva: membrii de partid nu au câştigat niciodată alegerile, ci dinamismul lor, disponibilitatea de a face ceva pentru partid.

Sunteţi un om de stânga?
În România e greu să zici că eşti sigur de stânga sau sigur de drepata. Fiecare din cele două curente are avantaje şi dezavnataje. Din păcate, în România, drepata a fost de-a dreptul dezastruoasă. Cred cu tărie în valorile stângii, dar multe nu se pot face fără a aplica politici de dreapta.

Cum vă vedeţi adversarii politci?
Liberalii sunt nişte oameni care au stat toată viaţa lor cu mâinile întinse la casierie, începând cu Crin Antonescu şi cu rectorul Nicolae Robu. Există o mulţime de liberali care nu au făcut altceva decât să lucreze la stat. PSD trebuie să pună la intrare un tablou cu Jimmy Hoffa, aici sunt miliardarii de stânga, iar pedeliştii sunt exact ca în opera lui Filimon, „Ciocoii vechi şi noi”. Ei au dus ştiinţa în a guverna în folosul propriu la grade insuportabile.