Ce a putut gasi senatorul Ehegartner in sleahta lui Tariceanu

Spre finalul săptămânii trecute, fostul premier și președinte PNL Călin Popescu Tăriceanu și-a lansat la apă așa-zisul Partid Liberal Reformator. Alături de el a adunat o gașcă formată în general din tot felul de oportuniști, unii cu probleme de DNA, alții cu grave carențe de caracter. La eveniment a fost prezent și senatorul liberal de Timiș Petru Ehegartner, un politician stimabil, vechi liberal, care n-a avut nimic de câștigat sau pierdut nici în timpul USL, nici după destrămarea alianței cu PSD. El nu s-a înscris în partidul lui Tăriceanu, afirmând c-a vrut să vadă ce se întâmplă acolo, urmând să cântărească până la toamnă dacă se va alătura noii formațiuni sau va rămâne în PNL. Trebuie spus că, la ultimul congres, Ehegartner s-a numărat printre puținii delegați care au votat împotriva schimbării Statutului PNL și a părăsirii Internaționalei Liberale.

Nu știu dacă timișoreanul trebuia să meagă până acolo pentru a afla cine se încolonează în spatele lui Tăriceanu și de ce, fiindcă lucrurile sunt destul de clare. În primul rând, ce poți să spui despre Tăriceanu? Că din vechi și apreciat liberal a ajuns o slugă destul de ridicolă a PSD și a lui Victor Ponta? Un lucru care se vede și de pe un satelit, nu trebuie să mergi la la București ca să vezi asta. Ce dreptate avea Tăriceanu atunci când spunea că „liberalii numără ideile, nu oile”, la adresa „becalizării” PNL cu aportul lui Crin Antonescu. De fapt, acea răbufnire era la adresa lui Antonescu, nu a lui Becali. Acum ar primi zece Becali în partidul său, dacă Gigi n-ar avea treabă pe la Poarta Albă! Fostul premier a îmbătrânit însă urât, plin de pizme și frustrări la adresa lui Antonescu, de care au profitat noii săi „stâpâni” din PSD. Tăriceanu n-a fost un premier foarte bun, dar nici execrabil. A avut însă mult noroc de o conjunctură internațională favorabilă. Pe de altă parte, a avut și „meritul” de-a fi tras țara spre faliment.

În timp ce toate țările europene și liderii responsabili se pregăteau de iminenta criză, Tăriceanu proclama ca „economia duduie”, așa că a luat cele mai mai populiste și socialiste măsuri pozibile. Față de tot felul de ciudați din politică, indivizi fără lecturi de bază, el avea ștaif, avea background liberal, dar îi lipsea și încă îi lipsește un IQ ceva mai consistent, fiind mult timp jucăria unora ca Patriciu, Peter Imre și alții. Acum este „păpușa” lui Ponta, dar și a unor indivizi precum Zgonea, Mazăre, Vanghelie sau Oprișan. Care nu-și vor ascunde disprețul față de un trădător cu aere de erou providențial.

Puțin paradoxal, dintre principalii protagoniști ai noului partid, Tăriceanu a fost singurul care a câștigat din ruperea USL, primind scaunul de președinte al Senatului, respectiv al doilea om în stat. În schimb, are o comandă de la șefi, și anume să rupă cât mai mult din PNL. Lucru care iar se vede extrem de limpede. Primii care au venit în șleahta sa de strânsură au fost oportuniști care au avut de pierdut prin ruperea USL și plecare libeeralilor de la guvernare. Exemplele cele mai cunoscute sunt Daniel Chițoiu și Radu Stroe, foști miniștri de o incompetență crasă. Primul are și probleme mari cu DNA, probleme pe care crede că le pot rezolva PSD sau Felix TV. Fiindcă mai trebuie spus că toți acești trădători care s-au adunat în spatele lui Tăriceanu apar ca niște eroi în studiourile Varanului securist.

Evident, orice trădare are un preț, iar acesta ar putea fi câteva funcții în guvern, promise de Victor Ponta. Apoi, am văzut în spatele lui Tăriceanu pe campionul absolut al vagabondajului politic, un anume Octavian Bot, care trecut prin vreo zece partide până acum. Mai face spume la gură și o duduie de prin Prahova, prezență non-stop pe la televiziunea lui Felix. E clar că această făcătură de partid, un fel de PMP sau UNPR, nu va avea nicio șansă în viitor, atunci când va trebui să se întâlnească cu electoratul. Fiindcă oricâte s-ar spune despre alegătorul român, nu este chiar atât de prost să voteze o bandă de strânsură, formată din vânzători care au trădat pentru a le fi lor bine. De aceea mă mir ce a căutat un om onorabil precum Petru Ehegartner într-un astfel de anturaj urât mirositor.