Se poate și mai jos? Soarta României în mâinile unui tractorist

De la povestea gâștelor care au salvat Capitoliul și, implicit, Republica Romană, istoria omenirii e plină de legende în care soarta unor bătălii și popoare au depins de evenimente sau personaje stranii. Dar sunt legende. În secolul XXI, România euro-atlantică a ajuns însă într-un astfel de moment crucial în care salvarea poate veni de la un personaj cel puțin controversat. Eram convins în anul 2000, când românii au avut de optat în turul II la prezidențiale între un bolșevic și un fost bufon al familiei Ceaușescu, că mai jos de atât nu se poate. După 18 ani de la acel moment și aproape trei decenii de la Revoluție suntem din nou într-o situație mai mult decât critică.

Nimeni nu-i naiv să creadă că războiul deschis în interiorul PSD se duce între îngeri și demoni, între cei îngrijorați de soarta României și cei care nu dau doi bani pe aceasta. E evident că asistăm la un război pentru putere în partid, un război pentru resurse, având în vedere că PSD este principalul partid de la guvernare. Și totuși, chiar așa stând lucrurile, se poate decela foarte limpede care este tabăra absolut toxică pentru România, cea a lui Liviu Dragnea și Darius Vâlcov. Amândoi sunt în situația de a-și juca propria libertate și tocmai de aceea sunt extrem de periculoși. Nu mai au nimic de pierdut și se poartă ca niște animale rănite. De unde și un comportament absolut demențial, pe care nici psihiatrii nu-l mai pot diagnostica. Precum Nero, Dragnea este în stare să dea foc României, dar nu pe acorduri de liră, ci de manele. Nimic nu-l mai oprește și nu-l mai interesează. Căzut din funcția actuală, știe că nu doar pușcăria îl paște, dar nimeni nu va mai da doi bani pe el.

Ei bine, în acest război de la vârful partidului, se spune că omul care poate tranșa victoria pentru una sau alta dintre tabere este baronul de Olt, Paul Stănescu. Fost tractorist, după ce-a intrat în politică, acest personaj a ajuns și putred de bogat, având o influență colosală atât în județul său, dar și în cele din jur. Nu am nimic cu meseria de tractorist, este la fel de onorabilă ca multe altele. Numai că locul unui tractorist este pe ogor, nu la conducerea unei țări. Că individul este tributar și acum perioadei comuniste s-a văzut nu mai departe decât anul acesta de 1 mai, când la Căcâna (chiar așa-i zice) a fost eroul unei sărbători grotești, din care n-au lipsit momente caraghioase și cultul personalității. Ei bine, soarta PSD și, implicit a României a ajuns în mâinile acestui bizar personaj.

Cum s-a ajuns aici? E aceeași răsturnare totală a scării valorilor pe care o trăim în ultimii ani. Personaje obscure, incompetente, care n-au văzut în viața lor o bibliotecă au ajuns, prin diverse mijloace, să urce în aceste ierarhii pervertite. Uitați-vă doar la actualul guvern populat de analfabeți funcțional, unii complet idioți, bufoni și ciudați. Singurul lor „merit” este că l-au slugărnicit pe Liviu Dragnea. Așa a ajuns România în anul Centenarului, că tot se vorbește mult de acest lucru. O Românie aflată la mâna unui tractorist.

Și dacă tot am amintit de Centenar, încercați să faceți o comparație între două tablouri. Pe unul ar fi: Ionel și Vintilă Brătianu, Iuliu Maniu, Alexandru Vaida Voevod, Octavian Goga, Vasile Goldiș, episcopul (viitorul cardinal) Iuliu Hossu, Take Ionescu, Alexandru Averescu, Vasile Lucaciu etc. și, evident, Regele Ferdinand. Într-un alt tablou îi avem pe: Vasilica Dăncilă, Carmen Dan, Dănuț Andrușcă, Paul Stănescu, Ioana Bran, Tudorel Toader, Grațiela Gavrilescu, Petre Daea, Olguța Vasilescu, Lucian Șova, Rovana Plumb etc. și, evident, Liviu Dragnea. Nu-i așa că am reușit, ca popor, să demontăm piesă cu piesă inclusiv întreaga teorie a evoluției a lui Darwin?