La ce ne mai trebuie spitale, daca vom avea Catedrala Neamului?

Noul primar al Bucureștiului, Gabriela Pandele, a decis să aloce Catedralei Neamului, printr-o rectificare bugetară, 15 milioane de lei. Suma inițială alocată acestui proiect faraonic și de mega prost gust (e drept, e doar o opinie personală) a fost de două milioane de lei. La urma urmei, fiind aleasă de bucureșteni, ea poate să dea pentru catedrală și un miliard de lei. Cu o condiție. Să nu ceară apoi bani de la guvern pentru RADET, RATB, drumuri sau panseluțe. Fiindcă atunci ar rezulta că fraierii din restul țării plătesc tâmpeniile doamnei Pandele. Și, mai exact, doar fraierii din Ardeal și Banat care varsă mai mulți bani la buget decât li se întorc acasă. Altfel, bucureștenii să spele pe cap atât cu doamna Pandele, cât și cu „Măgăoaia Neamului”.

În aceeași zi în care dna Pandele suplimenta bugetul pentru Catedrala Neamului (Prost), într-un spital din București se stingea din viață, din cauza infecțiilor interpitalicești, Nicolae Mărășescu, poate cel mai mare antrenor pe care l-a avut atletismul românesc. Nu era nici primul și, din păcate, nici ultimul român care sfârșea într-o unitale spitalicească din cauza acestor viruși. Au fost sute și vorbim doar de cei mai cunoscuți. (De exemplu, marți, la Timișoara, a murit, aparent tot din aceeași cauză, fostul candidat la primărie Grigore Trif.) Alte mii, poate zeci de mii de români au murit din cauza acelorași viruși, dar fără să se știe. În multe cazuri au fost modificate chiar fișele, pentru a nu se afla adevărata cauză a decesului. Dar ce contează că spitalele din România sunt adevărate bombe biologice, dacă vom avea Catedrala Neamului!

Mai mult, s-a ajuns ajuns în situația ca astfel de decesuri să fie tratate drept o banalitate cotidiană. Nimeni nu se mai revoltă. S-a scris, la un moment dat, mult despre scandalul HexiPharma, dar apoi s-a ajuns iar să tratăm totul ca pe ceva firesc. Am ajuns să considerăm absolut firesc să intri într-un spital ca să te operezi de o apendicită și să ieși între patru scânduri. „Așa i-a fost scris!”, spun românii ridicând din umeri. Nimeni nu se mai miră. Crescuți cu această „normalitate”, copiii noștri vor considera poate drept o cutumă ca în spitale mulți oameni să moară din cauza virușilor. Un fel de ruletă rusească din care scapă cine poate. Dar mai important este că vom avea o mare catedrală de prost gust. Pentru care se găsesc tot timpul bani, la fel ca pentru sutele de biserici care se ridică în România.

Pentru spitale nu sunt însă bani. Și nici nu vor fi, fiindcă nimănui dintre cei care s-au ocupat de destinele țării nu le-a păsat. Fiindcă ei, marii patrioți la dat din gură, se operează în alte țări, chiar și când își scot un furuncul. Băsescu în Austria, iar Victor Ponta pentru o banală intervenție la picior s-a dus la prietenul Erdogan. Și atunci de ce să se facă eforturi bugetare pentru spitale, când poți ridica mândre catedrale pe care le vede tot neamul?! Iar spitalele vor rămâne în continuare locuri în care să-ți încerci limitele și norocul. La urma urmei, poate au dreptate cei care militează pentru cât mai multe biserici, catedrale și popi. La riscul reprezentat de spitalele din România, se pare că nu avem nevoie atât de medici, ci mai degrabă de preoți. Pentru ultima împărtășanie…