Pățania colegului Costi Duma cu un angajat al statului, posesor al legitimației de agent al poliției locale, este fără îndoială una neplăcută. Nu că n-ar mai fi trecut Costi Duma prin așa ceva. Aiurea, ca ziarist treci prin multe, dar ăsta nu e un motiv bun pentru ca orice individ lefegiu la stat să-și etaleze proasta creștere, să te facă nesimțit pentru așa are el chef și putere în pix. Apoi, chiar și imuni la multe mârlănii, nu suntem obligați să suportăm unuia sau altuia lipsa bagajului de educație din „școala” făcută acasă în primii șase ani de viață. Suportăm de multe ori pentru a ne face treaba, iar din astfel de necazuri ar trebui să iasă și-o învățătură.
Costi Duma a făcut fără să vrea „munca” unui inspector din corpul de control și livrează aproape gratis (totuși, cu un prejudiciu de imagine pentru instituția poliției locale) un caz de proastă practică în cazul acelui angajat, dacă totul s-a petrecut cum a relatat fotoreporterul Duma și nu am motive să mă îndoiesc de asta. Nu am însă încredere că Poliția Locală Timișoara, ministerul de Interne ce a preluat controlul asupra instituției, vor ști ce să facă cu aceste dovezi de proastă practică, de lipsă de profesionalism sau de elementar bun simț, oferite de Costi Duma în acea „stenogramă” pe contul de Facebook.
Probabil că agentul va primi o mustrare, iar dacă chiar s-ar ajunge la vreo sancțiune asta nu se va întinde mai mult de 5% din leafa lunară. Cine crede că pentru așa ceva se dă afară din poliție se înșeală amarnic. Probabil că, în ciuda unor dojeni oficiale venite din partea șefilor, mulți colegi de arme îi vor spune mârlanului „Bine i-ai zis-o, dă-l dracu de ziarist! Cine se crede?”. Chiar Costi Duma va fi asigurat de șefii poliției locale că omul va fi pedepsit, că așa ceva nu se va mai permite bla-bla-bla-bla.
Dar nu asta regret cel mai tare din peripeția lui Costi Duma. Mai neplăcut decât că a fost făcut nesimțit de cineva cu astfel de semnalmente este faptul că o astfel de poveste ridică un val de indignare împotriva poliției exact în cel mai prost moment găsit pentru slăbirea încrederii în instituțiile de ordine ale statului. Asta nu înțeleg șefii unor astfel de instituții, nu despre Costi Duma este vorba neapărat aici, deși e de neacceptat un asemenea limbaj din partea unui funcționar. Ci despre faptul că și-așa avem o poliție lipsită de virilitate în fața adevăraților infractori, o poliție locală sau națională ce-și risipesc minima zestre de imagine în comportamente imbecile de acest gen.
Am văzut că multe persoane de neam prost se distrează ca semn de protest împotriva autorității în vreme de stare de urgență. Rahova, Brașov, chiar și în Timiș. Echipajele de poliție nu mai fac față la așa ceva, deși pentru asta au fost antrenate, pentru așa ceva primesc leafă mai mare, pentru asta sunt echipate cu armament, „unelte” de descurajare, la urma urmelor. Pentru un clinci „trei la trei” în Liebling parcă, un polițist a fost amenințat cu lovituri de topor de către niște săteni prinși fără carnet și autoturismul neînmatriculat. Stand-Up Comedy, ce Stan și Bran, ce Charlie Chaplin?, niciunul n-ar fi reușit un moment umoristic mai de succes decât acel echipaj de poliție în misiune. În realitate, scena era dramatică.
Ridicol mai mare pentru un agent de poliție nu am văzut în viața mea. Un polițist român cu pistolul scos, ce tocmai a tras foc de avertisment în aer, era ignorat total de infractor. Omul se plimba de la mașina de poliție la cea a fugarilor, iar cei vizați nu aveau treabă cu el, omul legii nici nu exista pentru ei. Trei angajați cu școala de poliție făcută, cu armament și antrenament de luptă corp la corp nu făceau față la trei civili cu bătaia învățată în mijlocul străzii. Dacă finalmente agresorul a fost dus la secție, nu și complicii, a fost și poate pentru că a existat o temere din partea suspectului pentru agravarea situației în cazul în care se întinde coarda.
Pe agentul ce semeț i-o zicea „nesimțitului” Duma aș fi vrut să-l văd într-o situație reală de urgență, chiar de luptă. Acolo însă nu mai e arogant, „viteazul” își pierde tupeul și devine un simplu boactăr, făcuț polițist printr-o fericită conjunctură, cu gândul la statutul de viitor pensionar de lux. E România în vreme de pandemie. E stare de urgență și avem nevoie de autoritate, avem nevoie de instituții care să le arate oamenilor că legile luate în regim de război nu pot fi ignorate și batjocorite. Cu cine o faci când tu, poliție locală, ai luptele tale cu ziaristul Costi Duma? „Nesimțitul” de Costi Duma.
Comentarii prin facebook