Etica lucidității asistate articole

Reforma pe care o scriem cu pistolul Bruxelles-ului la tâmplă. De ce România rescrie mereu aceeași reformă salarială

Reforma pe care o scriem cu pistolul Bruxelles-ului la tâmplă. De ce România rescrie mereu aceeași reformă salarială

A treia lege a salarizării în cincisprezece ani. Prima pe care n-o scriem din convingere, ci sub un termen PNRR și 700 de milioane de euro. Exact condiția în care, istoric, am produs unele dintre cele mai fragile legi. Există un test simplu pentru calitatea unei legi. Nu îl găsiți în manualele de drept constituțional.

Lecția unei generații care a trăit în mai multe lumi

Ce ne învață 55 de ani de schimbări despre adaptare, succes și iluzia permanenței Există generații care trăiesc într-o singură lume. Și există generații care ajung să trăiască în mai multe. La reuniunea care a marcat 55 de ani de la absolvire, m-am reîntâlnit cu colegii care au format prima generație de economiști din Timișoara.

Consiliul Local și dispariția reprezentării

Există o întrebare simplă pe care merită să ne-o punem sincer despre politica locală: cine mai reprezintă astăzi, cu adevărat, Timișoara în Consiliul Local? Întrebarea pare banală. Nu este. În anii ’90 și începutul anilor 2000, partidele aduceau pe liste oameni care existau deja public în oraș. Profesori universitari, arhitecți, medici, antreprenori — oameni cunoscuți

Disciplina și cetățeanul care n-a fost întrebat

„Alianța noastră nu este cu USR sau cu PSD. Alianța noastră este cu cetățenii activi.” Ionuț Gaiță, noul lider al PNL Timișoara, mai 2026. Același om, câteva minute mai târziu: „În partidele politice există și o anumită disciplină politică, există votul majorității. Uneori nu poți să faci notă discordantă. Nu am fost întrebat.” Două declarații

100 de milioane pe minut

Buget de aproape 3 miliarde de lei. Dezbatere publică de 30 de minute. Aproximativ 100 de milioane de lei pentru fiecare minut de dialog civic. Aceasta este transparența modernă a administrației românești. Primăria Timișoara organizează dezbaterea publică pentru bugetul pe 2026 într-un ritm care spune multe despre relația reală dintre administrație și cetățean. Vorbim despre

Capcana eleganței. Cum pierde Europa ritmul istoriei

Ne urcăm în trenuri de mare viteză care sosesc la secundă, bem cafeaua în cafenele sigure și respirăm aerul unui continent care pare să fi rezolvat, în sfârșit, ecuația civilizației. La suprafață, Europa nu arată ca un continent în criză. Aeroporturile funcționează fără fisură, iar instituțiile produc reguli cu o precizie aproape clinică. Și totuși,

Givanul de la Muhle. Când universitatea coboară în cetate

Există o întrebare simplă pe care merită să ne-o punem sincer: când am auzit ultima dată un profesor universitar vorbind clar despre o problemă reală a orașului nostru? Nu despre o conferință. Nu despre un proiect european. Nu despre o dezbatere academică între specialiști. Despre oraș. Despre trafic, dezvoltare urbană, administrație, educație, energie, cultură civică,

Mecanismul

Guvernele se schimbă. Miniștrii pleacă. Partidele vin și pleacă. Și totuși, după fiecare ciclu politic, rămâne aceeași senzație: lucrurile se mișcă mai puțin decât s-a promis. Explicația nu stă în oameni. Stă în mecanism. Mecanismul este structura de reguli, proceduri și stimulente care face ca amânarea să fie mai sigură decât decizia, iar responsabilitatea mai

Puterea se redistribuie. Se mută în altă parte

Asistăm la o pierdere de control, la o reconfigurare a sistemului. În politică există momente în care instituțiile rămân pe loc, dar puterea se mută în altă parte. Când un președinte află printr-un bilețel că se schimbă majorități, avem dovada că decizia funcționează în afara locului unde ar trebui să existe. Centrul s-a dizolvat. Există

Moțiunea văzută din partea greșită a mesei

Astăzi se votează în Parlament. Decizia s-a luat deja în altă parte. Iar cei care plătesc nu sunt, de fapt, niciodată în sală. Noi rămânem, ca de obicei, în afara negocierii. Eu nu sunt în sală. Nici tu, probabil. Suntem exact unde ajungem de fiecare dată când se decide ceva important: în afara ușii. Cu

Aceeași țară, realități diferite

Când dispare realitatea comună, dispare și capacitatea de a decide. Multă vreme, diferențele politice însemnau, de fapt, diferențe de opinie. Oamenii puteau vedea lucrurile complet diferit, dar plecau de la aceleași fapte. Disputa era despre interpretare. Astăzi, terenul comun începe să se rupă. Informația nu lipsește — dimpotrivă, e peste tot. Problema e alta: din

Puterea nu se mai decide. Se redistribuie

Nu asistăm la o mutare politică. Asistăm la o pierdere de control. Când un președinte află printr-un bilețel că se schimbă majorități, nu avem o decizie politică. Avem dovada că decizia nu mai stă unde ar trebui. Nu mai există centru. Există doar mișcare. Ceea ce vedem nu este o alianță. Este o reconfigurare grăbită

Reforma nu cade. Este eliminată

România nu blochează reforma din neînțelegere. O blochează din interes. România nu respinge doar politicienii slabi. Îi respinge și pe cei care încearcă să facă ceea ce ea însăși pretinde că vrea. Iar clasa politică știe perfect cum să exploateze această contradicție. Ilie Bolojan nu cade doar ca premier. Cade ca produs al unui sistem

Deficitul României trece și prin companiile din transporturi

Nu doar bugetul produce deficitul. Îl produce statul însuși –  cu o încăpățânare costisitoare – atunci când își finanțează, an după an, propria incompetență. Gaura neagră ignorată Când se discută despre deficit, toți arată cu degetul spre pensii și salarii. Mult mai puțini sunt dispuși să privească spre una dintre cele mai vechi și costisitoare

12 aprilie: ziua în care modelul Orbán a fost judecat

Ungaria a vorbit. Dar înainte să tragem concluzii prea confortabile, merită să privim atent la ce s-a întâmplat cu adevărat — și la ce nu s-a întâmplat încă. Tisza a obținut 138 de mandate din 199, cu 53,6% față de 37,8% pentru Fidesz–KDNP. O supramajoritate reală — suficientă pentru a modifica Constituția, legile cardinale și

12 aprilie: ziua în care se judecă modelul Orbán

La Budapesta nu se votează doar un premier, ci dacă iliberalismul mai are viitor în Europa Mâine, la Budapesta, nu se decide doar cine guvernează. Se decide dacă modelul Orbán mai are viitor. Alegerile au depășit de mult granițele Ungariei. Miza reală nu este doar dacă Viktor Orbán obține încă un mandat, ci dacă formula

Alternativa AUR. Când frustrarea devine prima forță politică în sondaje

În mai puțin de șapte ani, Alianța pentru Unirea Românilor a trecut de la statutul de partid marginal, înființat în 2019, la prima opțiune în sondajele naționale. Nu mai vorbim doar despre o ascensiune electorală spectaculoasă. Vorbim despre ceva mai profund și mai incomod: frustrarea a ajuns să aibă mai multă forță politică decât partidele

Când ți-e dor de un premier mediocru

Sistemul care preferă confortul în locul performanței Cel mai durabil produs al politicii românești nu este reforma, nici corupția, ci omul care nu poate fi dat jos. Despre sistemele care se apără de oamenii buni. Sorin Grindeanu are un talent rar în politica românească: nu talentul de a construi și nici pe cel de a

Top
deBANAT.ro
Prezentare generală a confidențialității

Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.