De-am vrea să vorbim mai apăsat despre Româniile care ne-au marcat ultimele trei decenii, dar nu ne găsim civilizat cuvintele, două evenimente petrecute în ultimele luni ne-ar ajuta foarte mult. Nu e vorba de Făt Frumos, de-o parte, și Zmeul, de cealaltă. Nu frumusețea o urmărim, ci comportamentul, educația, felul cum dinăuntru ți se revarsă ce poate avea mai găunos o societate: mitocănie crasă, lipsa de bun simț și mândria unora de-a etala bădărănia. Una dintre scene i-a avut față în față pe ministrul de Finanțe desemnat atunci Florin Câțu (PNL) și „fostul” Orlando Teodorovici (PSD). Sinistru, de nepovestit nepoților înainte de ora 12 noaptea. A doua confruntare din România normală versus România grotelor politice a venit zilele trecute și i-a avut ca actori pe Nicușor Dan (USR-Plus-PNL), iar din șanțuri a apărut un viceprimar de București, pe numele său Bădulescu.
Puține lucruri te pot scârbi mai cu foc decât cele două dovezi de intoleranță generată de PSD. Nicușor Dan a chemat presa pe marginea unei artere „defavorizate” din București, cu o baltă în spate, pentru a le spune alegătorilor ce nu s-a făcut din multele miliarde cheltuite de primăria Gabrielei Firea. Și era mult de povestit, probabil. E, în acest peisaj sordid a apărut individul PSD cu scopul de a opri prezentarea lui Nicușor Dan. Dacă cunoașteți personajele vă rog să faceți un exercițiu de comparație. Un om venit dintr-o Românie a reacției civice, a schimbării vechilor metehne de proastă administrație, de corupție a politicii românești, iar de partea cealaltă acel individ cu funcție de viceprimar, apărut din mijlocul unor găști despre care așteptăm ca DNA să ne povestească mai multe. Doar să privești meclele celor doi și îți poți imagina cele două jumătăți de țară. Una care tot umple ghena și alta, care se chinuie să o golească.
Nu știu dacă Nicușor Dan va putea să facă ce visează administrativ vorbind, în cazul în care primește mandatul de primar al Bucureștilor. Unii vor spune că având PNL în spate nu va putea rezolva mare lucru, căci în basm apar, pe lângă feții frumoși useriști, și mulți spâni liberali, dar măcar știm de la ce imagine pornim. E vorba de un strigăt al unui om decent împotriva unui anumit fel de-a face politică. În vremea când PSD, ALDE și UDMR simula dezbaterea parlamentară, masacrând legislația din justiție, USR încerca într-un mod inedit să-și arate punctul de vedere. Politicieni unsuroși aflații pe caii mari ai puterii, Nicolicea, Iordache, Arpad, Cătăniciu, au umilit atunci opoziția. Orice luare de cuvânt oferită cronometrat era de un derizoriu și de un formalism cumplit. În acel moment, USR a trecut la politica de gherilă.
Au adus boxe în aulele parlamentului și au reacționat oarecum infantil, da, dar ca o formă disperată de a atrage atenția față de ce se întâmplă cu justiția din România. Li s-a pus pumnul în gură și au încercat ca prin gălăgia făcută să acopere măsurile acelei dictaturi parlamentare. Azi ni se amintește de acel episod ca o comparație cu ce a făcut viceprimarul Bădulescu. Olguța Vasilescu se întreabă cu aerul ăla de mahala dacă ne-a plăcut ce-a făcut USR atunci. Nu ne-a plăcut, dar mai tare mi-a displăcut ce a făcut PSD-ul. Atunci PSD avea tot, inclusiv cuvântul, iar astăzi nimeni nu i-a oprit să vorbească, dar obsesia acestui partid arată în continuare cât de mult îi lipșește educația politică și civică, cultura democratică, la urma urmelor.
PSD este partidul care e în stare să măcelărească justiția, să distrugă economia, să suprime drepturi și libertăți de exprimare, să umple WC-ul de mizerie și să întrebe apoi, senin, cine e nesimțitul care n-a tras apa. Așa ceva te face să-ți părăsești țara. N-aș putea să bag mâna în foc că migrația economică e mai consistentă azi decât migrația cauzată de atâta mitocănie în țara în care te-ai născut. Iar lipsa unei perspective de a vedea orizontul bunului simț este năucitoare.
Comentarii prin facebook