E oficial! Începând de ieri, Timişoara a intrat în zodia USR PLUS. Această formaţiune dă Capitalei Banatului un primar, 13 consilieri dintr-un total de 27, plus va avea şi un viceprimar. Este de fapt oglinda exactă a alegerilor din 27 septembrie, atunci când, într-o proporţie covârşitoare, timişorenii şi-au dorit şi au votat schimbarea. Nu mai insist – am făcut-o de multe ori – asupra raţiunilor pentru care s-a votat această schimbare, dar remarc faptul că fostul primar Robu nu le înţelege nici acum sau se face că nu le înţelege.
Fac acum o paranteză şi un recurs la memorie. Înainte de 1989, una dintre cele mai dese întrebări puse de români era: „Ai pe cineva la…?”. Adică dacă ai vreo cunoştinţă la Judeţeana de partid, aprozar, măcelărie, spital, librărie, şcoală etc. Întregul sistem era creat pe baza celebrului PCR (pile, cunoştinţe şi relaţii). Se crease chiar un sistem de troc, precum în comuna primitivă. De exemplu, „Istoria literaturii române” a lui Călinescu (era mare şi dădea bine în casa măcelarului) se dădea la schimb pe nu mai ştiu câte kile de carne şi mezeluri. Trebuia să ai pile inclusiv la librării, fiindcă pe atunci chiar se citea, iar cărţile bune se vindeau pe sub mână. Puteai chiar să ai bani şi să nu obţii mare lucru cu ei, dacă nu aveai relaţii, în condiţiile în care bătea vântul prin toate magazinele, Sistemul s-a păstrat în bună parte şi acum. E drept, nu mai ai nevoie de pile la măcelării sau aprozare. Dar tot întrebi prietenii despre un medic, un dascăl sau… cineva de la partid. În speţă, e mai bine să fie aflat la putere.
Termin cu paranteza poate prea lungă şi ajung la ziua de astăzi. Dominic Fritz şi partidul său au acum în faţă un imens orizont de aşteptare şi speranţe. Iar prima mare provocare este să reziste în faţa avalanşei oportuniştilor. Fiindcă una din întrebările la modă este acum „Ai pe cineva la USR?”. Şefi, şefuleţi şi simpli angajaţi din primărie sau societăţile din subordine; afacerişti care aveau scurtături la primărie; interlopi şi rechini imobiliari care aveau intrare la Urbanism şi Patrimoniu etc.; cu toţii caută acum o relaţie la USR. Vânzoleala este la cote maxime. Porţile partidului sunt bruscate de întreaga floare a oportunismului timişorean.
Se zvoneşte că inclusiv un personaj bizar ca Florin Răvăşilă se gudură la USR. Nu mai vorbesc de celebra Sanda Greblă. De aceea spun că primul mare examen al lui Fritz şi compania este de-a gestiona situaţia cu aceste hoarde de oportunişti care îşi văd periclitate avantajele din perioada lui Robu şi dau năvală la USR. Să fie clar: numai profesionişti şi meritocraţi nu găseşti printre aceştia!
Iar în legătură cu acest aspect, nu puteam trece cu vederea peste una din ultimele ieşiri publice ale lui Nicolae Robu în calitate de primar. „Îți lasă un gust amar să vezi de ce trădări poți avea parte (…)Foarte bine, sunt chiar binevenite astfel de momente, mulțumesc cerului că am putut să văd în astfel de momente cu cine ai de a face, cine îți este în preajmă, am văzut foarte multe lucruri pe care nu le vedeam în idealismul meu, în credulitatea mea. Am o doză de infantilism, cum am recunoscut deja, și mulți ticăloși au profitat de acest infantilism al meu”, s-a plâns Robu, cu câteva zile în urmă.
În trecut însă, toţi cei care spuneau că Robu se înconjoară doar de oportunişti, profitori şi linguşitori pricepuţi să-i hrănească imensul ego, erau catalogaţi imediat de fostul edil drept “hateri” şi “duşmani ai Timişoarei”. Uite c-a ajuns şi Robu la vorba “haterilor” şi a realizat că “meritocraţii” pe care i-a creat nu sunt altceva decât nişte oportunişti care acum zgârie uşa USR.
Comentarii prin facebook