PSD Timiș a îmbrăcat salopeta omului harnic și responsabil, prezentându-se în fața electoratului de pe Bega ca un element politic de echilibru în administrația timișoreană. Pe o singură voce, cea a președintelui Alfred Simonis, PSD Timiș anunță că nu are de gând să bage bețe în roata primarului Fritz la Timișoara, făcând o opoziție bezmetică, fiind convins că o atitudine ostilă va încetini dezvoltarea orașului în mandatul ce stă să înceapă din toamnă.
În traducere și mai liberă, PSD Timiș vrea să participe în Executivul Timișoarei cu un viceprimar, punându-și voturile alături de cele ale USR pentru o majoritate lejeră în consiliul local. Celălalt viceprimar va fi același Ruben Lațcău de la USR, iar primar, se știe, alesul Dominic Fritz. Barierele pentru o alianță USR-PSD la Timișoara au cam dispărut. Nu se mai pune problema ca Dominic Fritz să fie președinte al USR, astfel ca o apropiere de PSD să-l încurce în politica națională, căci nu se făcea să înjuri la București pe Ciolacu și Grindeanu, iar la Timișoara să colaborezi cu Simonis și Grindeanu.
Ar mai fi fost o chestiune de etică în alianța cu PNL, dar calculele sigur vor arăta că mai bineprimită va fi participarea la dezvoltarea Timișoarei decât loialitatea față de PNL în direcția sabotării proiectelor primarului Fritz. De partea cealaltă, edilul USR are de ales între o alianță sulfuroasă cu AUR și o „colaborare constructivă” cu PSD, partid cu care, la urma urmelor, a mai făcut alianță și PNL, dar și PNȚCD-ul din vremea anticomunistului Gheorghe Ciuhandu.
Am putea spune că nu este nimic spectaculos în ceea ce își propune PSD Timiș în administrația timișoreană, de vreme ce așa rezvolvă și majoritatea în consiliul județean, dar și confirmă noua față a PSD în Timiș, una mai modernă, distanțată de încrâncenările trecutului. În realitate, PSD Timiș este foarte pragmatic și prin această disponibilitate la construcție și forțează în Timișoara frecventabilitatea unui partid care nu a câștigat niciodată primăria.
Pregătirea electoratului timișorean pentru anul 2028 este parte din strategia lui Alfred Simonis de astăzi. Nu-l costă nimic, din contră, poate câștiga totul. Va juca rolul de participant în echipa de conducere, va revendica această poziție de echilibru politic în ecuația puterii locale, dar are și control și asupra organizației liberale timișene, care va rămâne astfel opoziția în Consiliul Local Timișoara. Pentru Alfred Simonis toate butoanele îi vor fi la îndemână, pedala de accelerație în administrația locală va fi la fel de accesibilă ca și pedala de frână, va fi și polițistul bun, dar și cel rău prin prelungirile sale politice în PSD sau PNL.
Dacă trecem de prejudecata asta cu antipesedismul ancestral în Timișoara, la o primă și grosieră vedere, orașul va avea de câștigat de pe urma acestui aranjament politic. Poate că va veni un decont pentru Dominic Fritz și USR, poate ne va afecta pe noi toți atunci când partenerii politici negociază posturi, obiceiuri vicioase, indulgențe, combinații, iar asta ne va face pe noi să exclamăm că „toți sunt la fel” în politică, „uite că nici USR-ul nu e mai bun”, uite în ce gașcă „s-a băgat”.
Treaba asta nu a început de acum, doar că fenomenul ar putea fi mai intens cu fiecare zi a noului mandat Dominic Fritz, imediat ce PSD-ul își va reaminti pentru ce a vrut să ajungă la putere în Timișoara. Ăsta e momentul în care va veni și întrebarea: „Era mai bine ca USR să conducă cu AUR?”. Poate că „patrioții” cereau mai puțin, cine știe cu ce găinării se mulțumeau, dar poți plăti un astfel de preț în planul imaginii?
Comentarii prin facebook