După ce decenii la rând am privit fotbal de pe un dâmb de pământ, iar apoi totul a mers atât de prost că nu mai aveam ce privi de pe acel dâmb, lucrurile au început să meargă încet-încet spre bine, constatând cu toții că se lucrează la ridicarea unui stadion cochet în Timișoara. Pe numele său ”Eroii Timișoarei” sau, dacă vă e mai ușor, ”Lego”. Două stadioane chiar, dacă ne luăm după promisiunea conducerii CJT că la finele acestui an se va fi dărâmat vechiul „Dan Păltinișanu”, iar proiectul noii arene de 32.000 de locuri va avea în curând un executant în carne, bani și oase.
„Lego” chiar se ridică, iar cu noroc la anul Poli poate juca un meci de liga a două în Calea Buziașului, într-un sezon care ar putea reprezenta revenirea în „elita” fotbalului românesc. Toți am observat că se mișcă ceva. În infrastructură prin cele două stadioane, unul mare și unul mai mic, dar și în suport administrativ și financiar. Unul mai apăsat și unul mai de complezență, al CJ Timiș și cel al Primăriei Timișoara pentru sprijinirea unui nou început la Poli. Și când toți am observat lucrurile astea, hopa și un mare șoc emoțional.
Șocul emoțional a fost provocat de fostul primar Nicolae Robu, care a arătat că acel stadion Lego a fost ideea dumnealui, că ar fi fost făcut mult mai repede de ne era el primar, dar nu numai mai repede, dar și mai mare decât formula finală executată de municipalitatea lui Dominic Fritz. A sărit fostul viceprimar Cosmin Tabără, omul care a preluat proiectul arenei „Lego” și, din lipsă de alte atribuții în primul mandat Fritz, s-a ocupat de xeroxatul, indosariatul, scanatul și promovarea în presă a noului mic stadion al Timișoarei.
Ce a zis Cosmin Tabără nu trebuia să audă urechile ex-primarului, dar dacă tot a auzit ce nu trebuia să audă, Nicolae Robu a dat de pământ cu liberalul Tabără, socotind că omul este un intrigant care n-a făcut altceva în viața lui decât să saboteze președinții de filială județeană liberală, Dar ce a zis Tabără? Pe scurt, că nu ne lungim, a zis cumva că Nicolae Robu bate câmpii, că stadionul „Lego” de 15.000 de locuri nu ar fi avut condiții tehnice de realizare și nici bani, într-o perioadă în care administrația Robu (și noi pe lângă ea) nu aveam după ce bea apă, cu chiu cu vai reușind să plătim gazul la termoficare și alte cheltuieli de bun gospodar.
Acestea fiind zise, sigur ne apucă tristețea. Bun, „intrigantul” Tabără a fost pus la punct, treaba dumnealui ce a zis, dar de ce a trebuit să ne facă inima grea Nicolae Robu, tocmai acum când lucrurile au început să se miște în infrastructura sportivă? În loc să ne bucurăm că peste un an vom avea stadion mic și nou al Timișoarei, că vom avea echipă, totuși, după mulți ani, vom sta să reflectăm cât de mult am pierdut nevotându-l pe Nicolae Robu. Vă imaginați dezolare mai mare? Dar pentru ce? Pentru ce ne-a zis nouă asta tocmai acum? Mai putem repara treaba asta? Nu mai putem. Cred că este un act de cruzime să ne spună azi Nicolae Robu cât de bine ar fi putut fi pentru noi, dar nu mai avem nicio șansă să ne fie, căci dumnealui rămâne omul pasajelor, iară nu al stadioanelor sau a fotbalului de pe ele.
P.S. Proiectul noii Poli merge bine în cabinetele juriștilor, cele administrative, dar și în teren. Echipa are mari șanse să termine sezonul pe prima poziție, iar asta dă moral jucătorilor, conducătorilor, dar și sponsorilor pentru un fotbal mai bun, cu un buget mai bun, într-o ligă mai bună. În logica asta, cred că comunicatul echilibrat al rectorului Florin Drăgan lasă loc pentru oricine vrea să vină cu bani albi, inclusiv Marian Iancu, dacă are așa ceva, dar și cu alți investitori în calitate de sponsori, nu acționari. Diplomația de afaceri a conducerii Universității Politehnica din Timișoara vine în contrast cu urările „Druckeriei” pentru mulți alți ani de pușcărie transmise fostului patron Marian Iancu.
Comentarii prin facebook