După ce ani de zile ne-au copt lent cu regimul Ion Iliescu prielnic perestroikăi, rușii dau semne că se grăbesc. N-au chef să mai aștepte, iar războiul chiar dacă se cheamă hibrid, tot război este, nemilos, cinic, cu victime. Dar cum știm că sunt rușii? Într-un interviu pentru spotmedia.ro, jurnalistul ucrainean Peter Pomerantsev, expert în contracararea dezinformării ruse, spune că „totul trebuie făcut preventiv, totul trebuie declarat înainte să se întâmple. Dacă o faci după vot, dacă atragi atenția asupra problemelor după vot, deja ai pierdut”.
Nu știm nici dacă sistemul își folosește anticorpii pentru a salva democrația prin aceste instituții care anulează candidaturi sau alegeri. Poate CCR face favoruri unui Marcel Ciolacu, poate își apără la bucată interesele venite dintr-o democrație așa cum este ea patronată de partide ca PSD sau PNL. Nu știm multe lucruri, știm doar că trebuie să fim cu un pas în fața celorlalți, iar când pierdem acest avantaj va fi prea târziu, căci dușmanul nu te iartă cum ești tu tentat să o faci în relația cu el.
Da, așa este, dacă te-ai aștepta să câștigi un proces în sensul acelor procese produse de bătrânele sisteme democratice, atente la detalii și hipnotizate de teama de a nu greși producând nedreptatea, vor trece ani buni de zile, timp în care sistemul poate că ar dispărea. Dacă un mare corupt n-a făcut o zi de pușcărie pe proceduri și chichițe găsite de avocați scumpi în lege, atunci fiți siguri că Rusia n-ar fi găsită niciodată vinovată de ce face ea acuma într-o grămadă de țări europene.
Și-atunci ne luăm după suspiciuni rezonabile, nemaiavând timp să ne luăm după probe indubitabile. În tot ce se întâmplă zilele astea în Europa am uitat cuvântul rezonabil. O grămadă de lucruri se petrec în mod cu totul nerezonabil, dar noi ne întrebăm de unde știm că cineva ne manipulează, ne vrea răul. Nu ne-ar trece prin cap că lupul mănâncă iepurele și că pisica mănâncă șoareci, iar noi putem enunța asta fără să avem dovezi, doar simțindu-le rezonabile.
E rezonabil să crezi că Rusia a încercat să câștige prin oamenii săi alegerile în Republica Moldova. Asta e deja sigur, nu mai este o suspiciune. Apoi vezi un ciudat precum Călin Georgescu purtând imaginea nostalgiei securismului și autocrațiilor de tip ruso-chinez și nu zicem nimic, ba chiar vom plânge la teama că transformăm democrația în ceva foarte rău anulându-i candidatura, dar mai lent decât s-ar întâmpla dacă am pierde jocul în sensul spus de Peter Pomerantsev.
Nu trebuie să ai dovezi indubitabile să vezi ce este AfD-ul în Germania, să vezi turismul făcut la Moscova de extrema dreaptă italiană sau de către cea franceză, să îți amintești de Brexit, să vezi că toți cei despre care bănuim că sunt finanțați de Rusia nu fac decât să promoveze mesajele Kremlinului. Cât de orb poți fi să nu vezi că minciuna servită aproape furajer de indivizi ca Guru se suprapune perfect peste apetitul la minciună constatat la forțele ruse de invazie în Ucraina?
Și când o fi să te culci liniștit că nu ai abuzat democrația la tine acasă, s-ar putea să te trezești într-un regim autoritar sau să-ți fie frică să te exprimi liber, știind că în cercul noii puteri de la București există oameni ca Potra sau Sechilă, mercenari din Congo și alegători pentru care codurile de etică și civismul sunt ținute în aceleași debarale cu toporul și bâta.
Comentarii prin facebook