Așezările din jurul Reșiței, în special sate ca Văliug, Brebu Nou și Gărâna, s-au dezvoltat în contextul colonizărilor austriece din secolele XVIII–XIX. Zona a avut mereu o mare diversitate etnică, dat fiind că mai târziu minele de aici au atras lucrători din toate colțurile țării a căror amprentă culturală rămâne vizibilă și în zilele noastre. Localnicii au știut să profite de prezența apelor, mai întâi pentru exploatări forestiere și plutărit (sec. XVIII), iar apoi ca sursă de energie (sec. XIX).
În ultimele decenii, spațiul a cunoscut o evidentă dezvoltare turistică, chiar dacă lacurile din zonă au ca scopuri principale producția de energie electrică și alimentarea cu apă potabilă, acestea fiind menținute în cea mai bună condiție pentru exploatarea energetică. Peisajul din jurul acestor lacuri a sprijinit dezvoltarea turismului local, astăzi fiind prezente numeroase pensiuni și facilități pentru cei care vizitează zona.
O figură esențială în dezvoltarea hidroenergeticii românești este academicianul Dorin Pavel (1900–1979), considerat fondatorul acestui domeniu la nivel național.
A elaborat încă din 1933 un plan general de amenajare a râurilor din România și a proiectat peste 500 de centrale hidroelectrice pe întreg teritoriul țării. A fost implicat în diverse lucrări de infrastructură energetică, inclusiv în zone din Banatul Montan, unde conceptele sale au stat la baza dezvoltării sistemelor locale de captare și conversie a energiei apei.
Cum se întrețin amenajările hidro
În paralel cu exploatarea zilnică, sistemul hidroenergetic trebuie pregătit pentru deceniile următoare. Pentru întreținerea întregului sistem hidroenergetic se intervine anual cu lucrările de mentenanță planificate și se remediază problemele care apar în mod accidental. În situația în care este necesară intervenția de reabilitare a echipamentelor aferente golirii de fund a barajelor (vane, instalații), acumulările sunt golite controlat respectând toate condițiile pentru implementarea acestei proceduri.
Hidrocentralele ca „centrale dirijor” de vârf
Un rol important al hidrocentralelor montane este adaptarea rapidă la consumul variabil de energie. În fiecare zi apar două vârfuri de consum – dimineața și seara – când consumul crește.
La aceste vârfuri, centralele hidro intră în funcțiune imediat. În cazul termocentralelor pe bază de cărbune, procesul prin care se încălzește aburul pentru a funcționa turbina presupune un timp de reacție mai lung, motiv pentru care centralele hidro funcționează la orele de vârf, iar termocentralele merg constant. Practic, sistemele hidro servesc ca „centrale dirijor” care compensează rapid fluctuațiile de consum. În rețeaua din Caraș-Severin există chiar un canal suplimentar special amenajat lângă lacul Grebla pentru a colecta apă destinată suplimentării pe timpul vârfului energetic.
Responsabilitate față de comunitățile locale și viitor
Operarea hidrocentralelor presupune totodată o serie de responsabilități ecologice. În cazul sistemului din Caraș-Severin, fiecare baraj menține debite de servitute și debite ecologice pentru a susține ecosistemele din aval. Dacă se instalează seceta, prioritare devin debitele minime necesare păstrării biodiversității, chiar dacă asta înseamnă reducerea sau oprirea temporară a producerii de energie. În același timp, amenajarea asigură și fluxul constant necesar alimentării cu apă potabilă a Reșiței (acumularea din barajul Secu fiind sursa principală de apă pentru oraș).
Climatul montan influențează semnificativ resursele de apă: zăpezile din timpul iernii alimentează lacurile primăvara, dar lipsa precipitațiilor devine tot mai frecventă. În contextual schimbărilor climatice, anii secetoși pot afecta gradul de umplere a lacurilor și producția de energie. În aceste condiții, operarea hidrocentralelor presupune menținerea rezervelor de apă într-un echilibru perfect pentru consumul populației, protejarea biodiversității și producția de energie.
Sistemul Hidroenergetic din Caraș-Severin nu doar produce și distribuie energie verde pentru locuitorii satelor Brebu Nou și Gărâna, ci și alimentează orașul Reșița cu apă potabilă. Toți angajații Sistemului din Caraș-Severin sunt oameni de-ai locului, buni cunoscători ai zonei. Fiecare baraj are un barajist, cantonieri, iar echipa de mentenanță intervine oricând este nevoie. Toate acestea se realizează cu conservarea patrimoniului natural, în cea mai bună condiție pentru următoarele generații.
Sistemul hidroenergetic din Caraș-Severin este deschis studenților și cercetătorilor interesați să înțeleagă funcționarea barajelor și a centralelor, ca resurse naturale vitale. Singura excepție fiind vizitarea barajelor, întrucât acestea sunt considerate obiective strategice naționale, accesul turiștilor în perimetrul lor amenajat fiind restricționat din motive de securitate.
Comentarii prin facebook