Recunosc că la începutul mandatului său de ministru al Sănătăţii, Alexandru Rogobete mi se părea un om OK, de bun-simţ. Mi se părea un reformist într-un partid care face alergie la orice idee de reformă. Ba chiar era un tip mai curăţel, decent, care stăpânea limba română, având un lexic mai bogat de 100 de cuvinte, ceea ce nu se poate spune de marea masă a liderilor PSD.
În fine, dădea senzaţia de social-democrat pe stil european, într-un partid în care, cu excepţia denumirii, nu are nici în clin nici în mânecă cu social-democraţia, adevăratul simbol al formaţiunii fiind nişte… cutii de pantofi sau ceasuri de la suta de mii de euro în sus. Başca, niscaiva jet-uri Nordis.
Aproape brusc însă Rogobete s-a făcut rău. Au apărut şi despre el ştiri despre jafuri din sănătate, dar nu ştiu cât de reale sunt. Ce se vede însă în mod limpede e radicalizarea discursului său. Aş putea spune „olguţizare” sau „aurizare”. Cum a fost ieşirea de ţopârlan chiar de la tribuna Parlamentului, când a numit o colegă de breaslă „epilatoare şefă”. Mă rog, nu prea colegă, doamna cu pricina, Ioana Mihăilă, fiind doctor, medic primar, în timp ce Rogobete n-a finalizat nici rezidenţiatul.
Mai nou, a demonstrat şi că nu este chiar atât de mobilat intelectual, în momentul în care a sugerat că Nicolae Ceauşescu a fost… unicul vizionar al ţării. Ce-a vrut să spună cu asta e mai greu de înţeles. Culmea, afirmaţia a fost făcută chiar la Timişoara, acolo de unde a început revoluţia care a dus la căderea celui mai sângeros dictator din Europa de Est şi Centrală, un „vizionar” în ochii lui Rogobete.
Adevărul este că Rogobete are şi de unde învăţa bunele maniere, erudiţia etc., el fiind un bun amic cu Dana Budeanu, care cică i-ar fi şi consilier de imagine. Or cu aşa mentor, nu ai cum să fi altcumva decât un bădăran.
Mulţi explică derapajele tot mai dese şi radicalizarea discursului prin faptul că s-ar pregăti pentru o candidatură la scaunul de primar al Timişoarei. Ceea ce e adevărat, el fiind pe o listă scurtă cu potenţiali candidaţi ai PSD. De altfel, în luna februarie a acestui an, Rogobete n-a exclus o candidatură la Primăria Timişoara.
Dar… fiindcă există un mare „dar” aici, dacă această candidatură îl mână din spate pe Rogobete (în afară de Dana Budeanu) pentru a-şi etala mojicismul, el greşeşte amarnic. Grobianisnul, propagarea urii nu prind în Timişoara. Mă rog, există un public periferic care aplaudă şi aşa ceva, dar este minoritar în Timişoara. Mai rămâne să lupte cu Oculta şi cu soroşismul, ca să fie sigur că n-are nicio şansă să câştige într-un oraş cosmopolit şi pro-european.
Pe vremea comunismului era un banc care se termina cu exclamaţia „Așa de tânăr și deja Gheorghe?!”. După „90, în multe discuţii “Gheorghe” a fost schimbat cu “PSD-ist”. Lui Rogobete, după metamorfozarea sa, chiar i se potriveşte întrebarea: Aşa tânăr şi deja PSD-ist?
Comentarii prin facebook