La finalul săptămânii trecute a avut loc epilogul unuia dintre cele mai bizare litigii din cei aproape 37 de ani postrevoluţionari. Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul Guvernului României în procesul prin care tot Înalta Curte a dat în judecată executivul pentru plata unor bani magistraţilor. Este vorba despre sume restante prin care magistrații și-au majorat singuri salariile, prin sentințe definitive, și care în ultimii au tot fost reeșalonate de guvernele precedente.
Exact, aţi înţeles bine, Înalta Curte condusă de celebra protectoare a infractorilor Lia Savonea a câştigat definitiv un proces judecat la… Înalta Curte. Savonea a centrat, Savonea a dat cu capul. Miza, fix un miliard de euro. Este exact ca un meci de fotbal în care arbitru este căpitanul uneia dintre echipe, iar acesta profită la maxim de situaţie pentru a umple cu cartonaşe roşii formaţia adversă şi a acorda lovituri de la 11 metri propriei echipe.
Cum a început totul? Câteva sute de magistrați au dat statul în judecată pentru că li se părea că au salarii prea mici. Și ce credeți că au decis colegii lor judecători? Că au dreptate. Iar măsura s-a extins la mulţi alţi magistraţi. În total este vorba de un miliard de euro. Pe scurt, judecătorii au decis să își dea banii ăștia. Vorbim aici de o castă care se află mult, mult deasupra românilor de rând, având salarii exorbitante, sporuri, pensii mega-nesimţite şi tot felul de privilegii, începând cu pensionarea la 50 de ani. Acest milliard de euro reprezintă probabil un fel de “primă de succes” pentru cele 15 miliarde de euro pe care statul le-a pierdut în sute de procese prescrise.
Totuşi, Guvernul Bolojan a inclus parte din banii aceștia în buget, dar a solicitat o eșalonare. Savonea a bătut din tocuri şi a vrut banii imediat jos. Ca la c… Aşa că dă în judecată Guvernul. Câştigă la Curtea de Apel Bucureşti, o instanţă pe acre a condus-o înainte de-a ajunge la Înalta Curte. Guvernul încearcă marea cu degetul la CCR, invocând printre altele că speța poate fi un precedent pentru orice ordonator de credite care ar putea da Guvernul în judecată pentru că e nemulțumit de sumele alocate. Numai că în ţara asta, nici profesorii, nici inginerii, medicii etc. nu-şi pot decide singuri salariile, aşa cum pot magistraţii.
Evident, CCR le dă dreptate magistraţilor, iar dosarul ajunge la Lia Savonea care, previzibil dă o decizie în favoarea… Liei Svonea. Mai mult, potrivit sentinței, plata trebuie făcută în 10 zile, iar în caz contrar Guvernul ar urma să plătească penalități de 1% pe zi – adică 356 % pe an. Suma în discuție este de 5,2 miliarde de lei – adică un miliard de euro.
Pentru că tupeul nu are limite, în timpul acestui litigiu, CSM a comandat un sondaj de opinie, din care am aflat că 80% dintre români sunt mulţumiţi de actul de justiţie. În mai toate sondajele independente, procentul este taman invers. Ca să fiu puţin sarcastic, oamenii ăştia care conduc justiţia din România chiar cred că 80% dintre români sunt infractori? Fiindcă doar infractorii mai au încredere în justiţie. Procentul de 20% este ceva mai realist.
Sondajul a venit şi la puţin timp după ce Marea Cameră a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a publicat un raport extrem de dur față de Înalta Curte de Casație și Justiție din România. Motivul, închiderea marilor dosare de corupţie pe baza prescripţiei. În raport se vorbeşte şi de atingerea bugetului Uniunii Europene prin protejarea infractorilor de către justiţia din România. Ba chiar se scrie negru pe alb şi de ”impunitatea” oferită de justiţia Liei Savonea infractorilor. Ulterior chiar Comisia Europeană a constatat într-un raport privind statul de drept lipsa dosarelor de corupţie în justiţia din România.
”Faptul ca am încălcat niste principii de drept şi, în acest fel, am făcut scăpați sute sau mii de infractori arată halul de degradare a şcolii românești de drept, dar şi degradarea accelerată a conștiinței magistraturii din România (…) Totul este penetrat de coruptie (….) Până la urmă, acel risc general de impunitate de care vorbește CJUE este cel mai periculos pentru un stat de drept, pentru o democrație, pentru că transformă o ţară într-un paradis al infractorilor”. Este o scurtă radiografie a justiţiei din România făcută chiar din interior, respectiv de procurorul Claudiu Sandu, membru CSM. O tagmă total nereformată, dar extreme de hulpavă.
Ne tot plângem de politicieni. Dar în cei aproape 37 de ani scurşi de la revoluţie cel mai mare putregai, dacă ne referim la cele trei puteri ale statului, a fost la puterea judecătorească. O putere fără aportul căreia, în mod sigur corupţia şi hoţia nu deveneau endemice în România. Iar modul în care a fost luat acest miliard de euro de la români poate fi o descriere perfectă a unui grup infracţional organizat…
Comentarii prin facebook