La începutul anului 2005, PNL şi PD, cele două partide ale Alianţei DA şi care formau grosul guvernării, au împărţit funcţiile de prefecţi pe un criteriu de bun simţ: PNL pune prefect unde PD are preşedinte de consiliu judeţean şi viceversa: prefecţi PD-işti acolo unde PNL avea şefi de consilii judeţene. O măsură echilibrată pentru ca puterea să nu revină unei singure persoane, după patru ani de guvernare Năstase, perioadă în care apăruse această specie atât de nocivă a baronilor locali.
Era totodată şi un control reciproc la nivel judeţean între cele două partide. Un reflex democratic, oricum. De menţionat că, la acea vreme, prefecţii puteau fi şi membri de partid. De exemplu, în Timiş a fost numit Ovidiu Drăgănescu, preşedintele PNL Timiş de la acea vreme, iar preşedinte al Consiliului Judeţean era, din vara lui 2004, Constantin Ostaficiuc.
La începutul lui 2009, când guvernarea a fost preluată de “monstruoasa coaliţie” PDL – PSD lucrurile s-au făcut taman invers. Fiecare partid şi-a pus prefecţi acolo unde aveau şi şefi de consilii judeţene. PDL-ul devenise deja un partid baronizat şi asemănător PSD-ului din multe puncte de vedere, astfel că s-a împărţit ţara în mici feude PSD-iste şi PDL-iste. Prefecţii erau doar nişte păpuşi mai mult sau mai puţin dezarticulate în mâinile baronilor. De la începutul lui 2007, cică erau şi “apolitici”, o chestiune ipocrită, fiindcă tot din rândul membrilor de partid erau numiţi. În Timiş, Constantin Ostaficiuc, care devenise un adevărat baron local, îl scotea din joben pe total necunoscutul pentru publicul larg Mircea Băcală (actualmente subprefect). Ştia toată lumea, Ostaficiuc devenea astfel şi prefect de facto, Băcală fiind doar cu numele. Şi la fel se întâmpla în toate baronatele locale împărţite între PSD şi PDL:
Ajung acum în zilele noastre. Aşa cum se ştie, negocierile între PNL, USR PLUS şi UDMR pentru numirea prefecţilor şi subprefecţilor au eşuat de două ori. Se ştie doar câţi prefecţi şi subprefecţşi va avea fiecare formaţiune: PNL – 23 de prefecți şi 47 de subprecţi; USR PLUS – 14 prefecţi şi 28 de subprefecţi; UDMR – cinci plus zece. Iniţial s-a stabilit ca prefecţii să fie desemnaţi sub forma unui sistem de tragere: PNL alege primul, USR PLUS al doilea, UDMR al treilea. De la a doua tragere, PNL ar fi urmat să aleagă câte doi prefecţi. De altfel, acest sistem a fost aplicat chiar de PNL la împărţirea în organizaţiile judeţene a funcţiilor de secretari şi subsecretari de stat, precum şi şefi de agenţii sau companii de stat. Aşadar, inţial PNL a fost de acord cu sistemul “tragerilor”.
Ulterior, baronii liberali din teritoriu au făcut scandal, unii dintre ei riscând să rămână fără prefecţi pe acest algoritm. Aşa că noua solicitare a PNL a fost exact aceea prin care PSD şi PDL îşi împărţeau prefecţii în 2009. Respectiv, acolo unde liberalii au preşedinţi de consilii judeţene să aibă şi prefecţi. Evident, cei din USR PLUS au refuzat şi astfel a mai apărut un blocaj în coaliţie. De remarcat este că, după 15 ani de la momentul 2005, când această împărţeală avea la bază un reflex democratic, dacă pot să spun aşa, PNL copiază modelul “baronial” din 2009 al PSD şi PDL. Evident e o încercare de o nouă “baronizare” cu multă premeditare, respectiv de concentrare a puterii la nivel local în mâinile unei singure persoane sau a unui clan. Cât va rezista USR PLUS la presiunea baronilor PNL e greu de spus acum.
P.S. Referindu-mă strict la Timiş, nu cred că Alin Nica poate fi trecut în galeria baronilor locali. Cel puţin nu în acest moment. Plus că actualul prefect Liliana Oneţ (care nu prea are girul actualei conduceri a PNL Timiş) se laudă peste tot că n-are nevoie de susţinerea lui Nica, ea rezolvându-şi problema direct la Bucureşti.
Comentarii prin facebook