Uneori e bine pentru un partid să faci o dramoletă din selecția internă pentru desemnarea candidaților. Poate că pornit cu doi ani mai devreme acest spectacol e prea mult, dar este cu siguranță o formă reușită de marketing dacă treaba asta o faci cu cap. Firește, mai depinde și cu cine o faci, iar liberalii timișoreni au o mare problemă aici. Deputatul Marilen Pirtea și viceprimarul Tabără sunt două persoane respectabile, dar nu foarte efervescente și care să facă deliciul unui astfel de spectacol. Paradoxul face ca PNL Timișoara să spere la un succes cu două persoane ciudate în felul lor: Nicolae Robu și Alin Nica.
Pe Alin Nica l-am trecut la cei cu șanse, dar firește că la primăria Timișoara nu are niciuna să-l bată pe Fritz sau pe „independentul” Robu. Dar Alin Nica poate fi candidatul PNL pentru consiliul județea, iar asta în politică se poate numi și tandem Robu-Nica pentru un important an electoral. Păi să pleci tu la luptă electorală cu tandemul „interlop-trădător”, format din două persoane care s-au spurcat cum le-a venit la gură, echivalează lejer cu o parodie politică și nouă ne place teribil treaba asta.
Dar asta e treaba lor cum se fac de cacao. Aș reveni însă la mărturisirea „fostului” Nicoale Robu despre cum ar vrea dumnealui să candideze pentru un nou mandat de primar. Dorința sa este să meargă pe lista PNL, oferind asigurări alegătorilor că treaba cu interlopii nu are nicio legătură cu dumnealui, ba chiar din contră. Argumentul domniei sale este că în alte vremuri „grupuri de interese” i-ar fi oferit o funcție de senator, ba chiar una de ministru pentru a nu candida la primărie. Ceea ce… ceea ce dovedește?
Călcând pe calea unui banal silogism ce concluzie poți trage? Că niște oameni răi regăsiți în sintagma „grupuri de interese” ar fi vrut să facă ceva mișmașuri în Timișoara, să zicem imobiliare, dar nu numai, iar știind că Nicolae Robu e de neînduplecat, de necorupt până-n măduva oaselor, au preferat să-i ofere un post de senator. Hopaaaa! Adică cum?
Ne facem că am venit ieri pe lumea asta românească și întrebăm cum se desfășoară în PNL treaba asta cu „plasamentul”. Bun, nu e ca la curve, dar înțelegem că oamenii răi au vrut să scape de el și l-au trimis la Senat doar să nu fie primar. Acolo nu-i puteau cere ceva „grupurile alea de interese”? În Senat era acceptabil să fie ales al PNL, organizația „grupuri de interese”? Dar Nicolae Robu a fost senator. De unde știu eu că „grupurile” nu l-au pus senator? Și dacă „grupurile” pot pune un senator în cel de-al doilea mare partid politic al României (și evident că pot), ce ne spune Nicolae Robu despre acest partid, sub sigla căruia vrea cu nesaț să candideze și în 2024?
OK, nu mai facem pe naivii și chiar m-ar interesa cum decurge treaba asta. Nicolae Robu a vrut să candideze pentru primar și șeful de filială PNL Timiș, adică tot dumnealui la acea vreme, a zis că nici în ruptul capului, că aici domnește legea alea-alea. Dar care sunt canalele care fac ca un „grup de interese”, deci niște oameni răi se presupune, să ajungă în situația să facă propunerea asta unui președinte de filială atât de onest, care nici nu vrea să audă decât de domnia legii? De ce nu le-a demascat pe „grupuri” atunci, să știe toată lumea că „uite, ăia au vrut să mă corupă, dar eu i-am refuzat”, ca peste 12 ani să nu vină cineva să zică că primarul a fost pe-o labă cu ei?
Treaba e mult mai simplă, stimați cititori și cititoare, nu trebuie să ai doctorat despre relațiile din lumea interlopă să-ți dai seama cum stă treaba. Când vezi că în industria imobiliară cineva face și tot face, când vezi că înainte de alegeri, cât era Nicolae Robu primar, un proiect de neacceptat dintr-o grămadă de considerente este propus spre dezbatere, iar după ce Nicolae Robu a pierdut competiția acel proiect nu s-a mai făcut deloc, nici măcar modificat, fiind lăsat în ruină, atunci poți să te întrebi cum au ajuns unii senatori de Timiș și cine a vorbit pentru ei.
Comentarii prin facebook