Când pe 20 decembrie 1989, puțin înainte de prânz, ieșeam pe poarta 2 a fabricii ELBA într-o coloană de manifestanți, instinctul de conservare îmi zicea cum să mă poziționez. Urma să o luăm spre gară, acolo unde era postat un cordon de militari cu arma în mână.
Ultima frontiera a slugarniciei politice: o strada cu numele lui Sorin Grindeanu. De ce nu bulevard?
Nu e un secret că ascensiunea într-un partid politic din România nu are nici cea mai mică legătură cu meritocrația, calități personale, native sau dobândite, carieră profesională, diplome etc. Adevărate trambuline pentru parvenirea politică sunt slugărnicia, nepotismul, relațiile, banii și – hai să nu fim ipocriți – la femei intervin și favorurile intime. Din toate acestea însă cred că se detașează pupincurismul la adresa șefilor.
