Cu siguranţa dascălului care enunţă o axiomă, primarul Nicolae Robu a „stabilit” zilele trecute că n-are niciun adversar în stare să-i pună probleme în drumul său victorios pentru obţinerea unui nou mandat. Mai mult, Robu a „decis” că timişorenii sunt atât de satisfăcuţi de prestaţia sa, încât nici măcar nu le trece prin cap că Timişoara poate fi condusă de altcineva. Nu ştiu ce sondaje sau alte studii alimentează aroganţa de zile mari a primarului. Încerc, în schimb, parafrazând o faimoasă întrebare din Poiana lui Iocan, să mă întreb: Pe ce se bazează?
Editorial de Ino Ardelean
Să fie oare inerţia puţinilor timişoreni care se duc la urne (în jur de 30% din totalul alegătorilor) de-a vota pe cel în funcţie? Pe raţiunea pesimistă de-a nu fi şi mai rău? Aici nu prea e un motiv de laudă însă. Aceeaşi inerţie l-a ţinut primar pe Gheorghe Ciuhandu timp de 16 ani, cu toate că n-a făcut mai nimic, poate cu excepţia aducerii căsoaielor ţigăneşti în centrul oraşului (măcar Viorel Oancea le-a ţinut la periferie). De fapt, acesta e marele noroc al lui Robu, fiindcă potenţialii lui alegători îl compară cu Ciuhandu, capitol unde este câştigător, iar nu cu edilii unor oraşe de mărimea Timişoarei. Unde ar pierde. Şi dacă tot spune că se pricepe la sondaje, Robu ar putea observa că tipologia alegătorului său se aseamănă cu cea a alegătorului lui Ciuhandu şi chiar a… PSD. Adică oameni care se mulţumesc cu puţin, dependenţi de tot felul de ajutoare de stat şi speriaţi de nou. Chit că Robu, cu chitara sa la gât, joacă rolul politicianului ieşit din tiparul clasic.
Se mai bazează Robu pe faptul că Timişoara nu votează PSD? Aici poate avea dreptate, timişorenii, oricât de puţini ar merge la vot, nu vor da oraşul pe mâna unui PSD-ist. Dar Robu nu observă că principalul adversar politic al PNL la nivelul Timişoarei nu mai este PSD, ci USR şi PLUS. Partide care, dacă vor scoate un candidat bun, au toate şansele să şi câştige. Şi asta fiindcă USR şi PLUS pot să capaciteze la vot acel electorat progresist, tânăr, chiar corporatist, care până acum nu găsea motive să meargă la urne.
Se bazează Robu pe „realizări”? Care sunt acelea? Şi mă refer totuşi la un oraş cu buget de 300 de milioane de euro. De parcă ar participa în fiecare an la Şcoala de vară a PSD, Robu are o imagine extrem de bogată atunci când îşi prezintă realizările. Câteva exemple? Reabilitarea a două poduri o vede ca pe primele patru poduri care se fac peste Bega după 50 de ani. Refacerea a două pasaje este considerată construirea a două pasaje noi. Trei parcări supraetajate între blocuri vom avea în 2019, prima în Girocului, a promis Robu. În Girocului e deja pas. Pe ce se mai bazează? Pe nenumăratele SF-uri şi proiecte rămase la stadiul de promisiuni? La proiectele europene care cad, unul după altul, precum popicele? Sunt comune care au atras mai mulţi bani reali, nu virtuali, decât Timişoara din fonduri europene. În atare condiţii, e şi normal ca achiziţionarea a 20 de trotinete să fie prezentată ca o mega-realizare.
Nu în ultimul rând, pe ce se mai bazează? Poate pe cele zece goluri pe care le marchează, meci de meci, realizări care l-au făcut pe Messi negru de invidie, auzind că, undeva în România, există un fotbalist mai vrednic decât el. Şi apropos de fotbal. Retrogradarea în Liga a III-a (sau chiar desfiinţarea) Celei Mai Poli dintre Toate POLI (CMPTP) se pune la „realizări” sau la „mega-realizări”? Să joci, în el mai bun caz, la Ghiroda sau Giarmata cu CMPTM va fi un alt motiv de a-şi ridica singur statuie?
Comentarii prin facebook