O, ce veste minunată la început de vară: Tăriceanu, candidat la prezidenţiale

Pe canicula asta, o ştire precum aceea că şeful ALDE, Călin Popescu Tăriceanu, va candida la Preşedinţia României chiar este reconfortantă şi răcoroasă precum o bere rece. Bine, în urma unui scenariu de fată bătrână care cică s-ar codi la măritiş, dar se împiedică de primul peţitor. Adică a aşteptat ca oamenii muncii ALDE de la oraşe şi sate să-l roage pe „Marele Cârmaci” să se înhame în această competiţie. Începând cu celebra traseistă, Liliana Mincă, şefa ALDE Botoşani, femeie care n-a ratat probabil niciun partid până acum.

Editorial de Ino Ardelean

Se ştie, după ce, pe 26 mai, românii au votat pentru ca Norica Nicolai să nu ne mai facă de râs la Bruxelles, fostul manechin de APACA a afirmat că nu se mai gândeşte la prezidenţiale. Şi abia trecuseră, la acea vreme, vreo două săptămâni de la data în care un aşa-zis institut de sondare îl dădea pe Tăriceanu drept câştigător în turul II al prezidenţialelor în faţa lui Klaus Iohannis. Motiv pentru care liderului ALDE îi crescuseră în preajma alegerilor nişte muşchi de Hercule. Care s-au dezumflat imediat pe 26 mai, arătând adevărata faţă a lui Tăriceanu: un individ îmbătrânit urât în frustrări şi ranchiună.

De ce spun însă că e reconfortantă candidatura liderului ALDE? Nu e un secret că în 26 mai s-a votat şi cu multă ură împotriva unor personaje, incontestabil liderul acestora fiind Liviu Dragnea. Cu fostul şef de grup infracţional organizat la puşcărie, este nevoie şi la alegerile următoare de candidatura unor personaje respingătoare care să „ridice valul” de votanţi. Se pare că, pentru a vota cum trebuie, românii au nevoie de un personaj  împotriva căruia să se răcorească, atunci când merg la urne. Aşa cum a fost Victor Ponta în 2014.

Ori un astfel de individ sulfuros este acum chiar Tăriceanu. Evident, ar fi excelent ca şi de la PSD să candideze un Şerban Nicolae, o Olguţa Vasilescu ca să nu spun de soluţia perfectă: Codrin Ştefănescu. Iar atunci, am avea din nou o prezenţă foarte mare la vot. Oare un scrutin nu este cu atât mai concludent şi mai democratic cu cât participă la el mai multă lume? Ori, dacă am avea doar personaje banale din partea PSD-ALDE, lumea va sta acasă, iar pericolul ca votul să fie pervertit va fi mai mare.

De ce poate Tăriceanu să-l înlocuiască pe Dragnea la ridicarea valului de ură? Sunt multe motive, dar mă opresc doar la câteva. În primul rând nu cred că există un politician mai fals decât el în România, iar electoratul vede tot mai bine acest lucru. Sub masca lui de băiat fin, european, Tăriceanu ascunde un caracter profund corupt, duplicitar, oportunist, chiar slugarnic. Aminitiţi-vă cum s-a înfiinţat ALDE! După desfiinţarea alianţei de tristă aducere aminte USL şi ieşirea PNL de la guvernare, fripturiştii liberali strânşi uniţi în jurul fripturistului-şef Tăriceanu au rămas la „ciolan”. Iar Tăriceanu s-a transformat în sluga lui Ponta iniţial, apoi al lui Dragnea. Vorba aceea: dosurile se mai schimbă, buzele rămân. Tocmai de aceea, Viorica Dăncilă a greşit enorm când a cedat şantajului ALDE cu ieşirea de la guvernare în cazul în care PSD vota pentru ridicarea imunităţii lui Tăriceanu. Fiindcă ALDE nu pleacă de la „măcelărie”, iar dacă ar pleca în opoziţie s-ar pulveriza.

Să mai spun că în timp prim-ministeriatului „liberalului” Tăriceanu s-au făcut cele mai multe angajări la stat, transformând aparatul public într-un mamut bugetofag greu de reformat? Şi asta într-un moment în care criza economică se prăvălea peste România. Dar lui Tăriceanu economia îi „duduia” în cap. Să amintesc că acest individ care ne vorbeşte despre drepturile cetăţenilor, se gândeşte doar la drepturile infractorilor? Că „europeanul” Tăriceanu a avat cel mai aspru discurs anti-european, comparabil cu al unor Liviu Dragnea sau Codrin Ştefănescu?

Că a pus prima pe listă un personaj total anti-european (Norica Nicolai)? Că cel mai important membru ALDE al guvernului (Teodor Meleşcanu) este o relicvă securistoidă, care s-a autodetonat – a câta oară? – în timpul crizei din Moldova, luând partea oligarhului Plahotniuc? (Prietenul bun, de altfel al Noricăi Nicolai.) Şi nu în ultimul rând este senatorul care de mai bine de şase luni se ascunde în spatele imunităţii pentru a nu putea fi cercetat penal pentu o şpagă de 800.000 de euro. Ei bine, nu poate un astfel de personaj să ridice din nou un val al urii împotriva impostorilor din politică? Aşa cum l-a ridicat Dragnea pe 26 mai. Un val care să-l măture definitiv şi pe liderul ALDE, aşa cum s-a întâmplat cu fostul lider PSD.