Chiar regret că scriu despre acest subiect în Săptămâna Mare. În astfel de momente nu e de căutat pricină cuiva, nu te pui să faci mișto de cineva, dar ce-au făcut autoritățile cu acest acord între Ministerul de Interne și Biserica Ortodoxă Română este de domeniul pamfletului, zău! Nu e ceva rău să-ncerci să bucuri o persoană, indiferent cât de mult sau de puțin ești dispus să faci pentru a oferi acea satisfacție, o împlinire sufletească, Sfânta Lumină, anafura sau aghiasma, însă forma juridică cu care autoritățile statului au îmbrăcat acest gest pare o improvizație comică.
Categoric, poți da Sfintele Paști în cartier, ca zahărul și uleiul ajutor de la Uniunea Europeană, dacă stai la supermarket la coadă, de ce n-am putea să stăm și la biserică pentru pâinea sființită? Așa este. Poate că nu se va ajunge la pagube necalculate în gestionarea epidemiei de coronavirus, ba chiar poate fi vorba de-o supapă controlată pentru astâmpărarea unor nesupuneri în multe parohii ale patriei, dar, oameni buni, așa ceva arată a tocmeală ca la piața de vechituri, troc în care autoritatea statală și cea spirituală și-au licitat pur și simplu „electoratul” în plină stare de urgență.
Nu e normal să oferi ceva doar ortodocșilor, catolicii având și ei Paștele cu o săptămâna mai devreme. Nu e normal să faci din polițiști, instituție a statului laic, țârcovnici ai parohiilor ortodoxe în noaptea de Înviere. Dar de ce nu cu pompierii sau cu SMURD-ul, de ce nu cu funcționarii consiliilor județene? Să mă ierte Dumnezeu pentru aste prejudecăți, dar acţiunea tocmită de ministru și Preafericit mai degrabă seamănă cu o colectare de fonduri, cu protecția poliției, decât un act de bună guvernare într-un stat al Uniunii Europene, anul 2020 după Hristos.
Vela și ai lui nu se aud între ei când pun la cale astfel de „ordonanțe”? Nu de alta, dar poate-i apucă râsul și se-ntreabă ce nu e în regulă cu ele. „Credincioșii” pot ieși din bloc nu mai mulți de trei persoane, zice la ordinul ministrului de Interne. Doar „credincioșii”. Dacă ești ateu sau budist ce faci? Poți ieși din casă? N-ar trebui, dar cum stabilești că declarația pe propria răspundere e mincinoasă sau nu? Te pune poliția să spui Tatăl Nostru? Iar dacă e mincinoasă declarația, în ce bază juridică condamni „necredinciosul” care a încercat să se ducă și el după cele „sfinte” lui, la non-stop?
Dar într-un bloc cum stabilești care vor fi cei trei „credincioși” eligibili să coboare după Lumină? Poți face un top al „credincioșilor” din scara blocului sau se trage la sorți? Cum se va proceda să stabilești merituoșii? E incredibil cum „credinciosul” a devenit un termen aproape juridic într-o republică semiprezidențială, alta decât Iranul. Toată treaba asta aruncă în derizoriu o chestiune ce-ar trebui să fie cât se poate de serioasă. Exact când ne arde mai tare, în prag de vârf al pandemiei de coronavirus.
E adevărat că țara asta înseamnă și oameni, și suflete, nu numai interese, dar haideți să fim puțin serioși! Acordul Patriarhie-Interne în interesul cui este? În interesul „credinciosului” devenit termen juridic? Nu știu dacă va fi chiar așa, Tanda pe Manda. Poți pierde totul odată cu neseriozitatea actelor tale administrative în timp de criză. Pe de altă parte, habotnicul va fi în continuare supărat că nu va participa la slujbă, ba chiar va chema lumea la nesupunere civică, iar liber cugetătorul alegător va vedea în asta slăbiciunea guvernării luate ostatice de conducerea BOR.
Cred că simpla matematică nu va îmbujora prea tare scorul electoral al unui partid pe cât de liberal, pe atât conservator în naivitatea sa atunci când speră că „agenții” electorali din capul parohiilor vor gândi la toamnă altfel decât în culorile PSD. Să dea Dumnezeu să mă înșel! Până atunci, să mergem să luăm Lumină. Ne-a dat voie Vela.
Comentarii prin facebook