Scrisoare pastorală la sărbătoarea Nașterii Domnului 2021
Dragi confrați întru preoție, iubiți frați și surori în Cristos!
O parte din mesajul meu de Crăciun de anul acesta îl voi exprima sub formă de rugăciune.
Izvor veșnic de reînnoire a vieții noastre este mesajul Crăciunului, modul în care Isus a venit în această lume. Încă timp de 30 de ani, lumea a rămas așa cum a fost, el nu a răsturnat nimic. Isus a venit și, pur și simplu, a fost prezent. Doar după 30 ani de viață în Nazaret și 3 ani de activitate publică, omenirea a fost pusă în fața deciziei. Și atunci le-a lăsat oamenilor libertatea deciziei, chiar și cu prețul vieții sale.
Oare îl înțelegem pe Isus? Nu atât cu știința, cât cu viața. El a venit în acel mod, cum ar vrea el ca să trăiască și cei care îl urmează. Și dacă ei ar trăi astfel, atunci, prin ei, și ceilalți în lume l-ar cunoaște, l-ar îndrăgi și ar vrea să-l urmeze. Noi punem câte un diagnostic: de ce este lumea așa sau altfel. El, Fiul omului a venit ca fiind cel mai mic dintre cei mici, „nu ca să judece lumea, ci ca să o mântuiască” (cf. Io 12,47) trăind așa cum ar trebui să trăiască fii oamenilor, arătând cu viața lui, mai târziu și cu cuvintele sale, cum l-a gândit Dumnezeu pe om, coroana creației.
Să-l rugăm să ne învețe să-l înțelegem bine, pentru ca, urmându-l, să trăim o viață demnă de om, demnă de creatura Celui care ne-a dat viață.
Isuse Cristoase, te-ai născut. Mulți întreabă unde ești. În Betleem numai puțini te-au descoperit, doar cei care te-au iubit mult și cei care au fost înștiințați de Dumnezeu. Te ascunzi și astăzi? Te ascunzi în tabernacol, în modestia Sfintei Ostii, Te ascunzi în cei săraci, Te ascunzi în litera și în spiritul Sfintei Scripturi… Da, aceasta din urmă a devenit cartea tradusă în cele mai multe limbi și tipărită în cel mai mare număr de exemplare… Dar, oare, oamenii Te găsesc? Oare nu ești precum fiul rabinului, care spunea plângând: „în timpul jocului m-am ascuns și ceilalți nu m-au căutat!?” Cine Te găsește, Doamne? – Doar cel care iubește mult. Iar aceluia i te revelezi. Tu ai zis: „Celui care mă iubește, aceluia mă voi revela.” (cf. Io 14,21) De aceea se întâmplă că, de 2000 ani încoace, mulți, foarte mulți sunt cei care Te descoperă… în cei suferinzi, pe care îi ajută chiar și numai cu un pahar de apă, gest pe care Tu îl răsplătești astfel, încât ei Te recunosc încă și mai mult, pentru că Tu Te dezvălui lor și mai mult. Și fiindcă Tu ești iubirea infinită, dezvăluindu-Te lor, îi faci fericiți. Sunt mulți oameni care sunt fericiți, fiindcă trăiesc pentru alții.
Ne ispitește așteptarea pasivă. Aștept pur și simplu, ca să treacă timpul, ca să treacă pandemia, ca să vină Anul Nou… O astfel de așteptare ne golește. „Fericiți sunt ochii voștri pentru că văd…” (Mt 13,16), ai zis. Ochiul care vede bine, îndeamnă la fapte. Sfântul Părinte vorbește despre armonia dintre minte, inimă și mâini. Vederea sănătoasă le mobilizează pe acestea. Strigăm și noi, cu orbul din Ierihon: „Doamne, să văd!” (Lc 18,41) Să văd cu ochii credinței, ca să văd cu sufletul meu chipul Tău de astăzi, ca să Te salut, ca să Te iubesc. „Trebuie să ardă în tine, ceea ce vrei să aprinzi în ceilalți”, spunea Sfântul Augustin. Dă-mi, Doamne, ca să-mi ardă atât de mult inima, încât să pot conduce pe mulți spre cuptorul acestei iubiri… în Betleem. Maria, cu umilința ei, Iosif, cu liniștea lui, iubesc, slujesc, îi atrag pe păstori și pe îngeri. Câtă profunzime are liniștea lor! Atrage precum misterul ecoului într-o fântână adâncă.
Fiule al lui Dumnezeu, Isuse drag, cine Te înțelege, că Te-ai născut în așa mare simplitate și atât de fragil? Cine îl poate înțelege, din toate acestea, pe Cel Atotputernic? – Cel care iubește mult. „Nimeni nu va ști că am fost prinț”, cântă poetul la moartea mamei (Mécs L.). Doar mama, doar acea iubire, pe care Tu, Isuse, în simplitatea Crăciunului, ai adus-o și cu care i-ai îmbrăcat pe Maria și pe Iosif, doar acea iubire știe să Te recunoască și în semeni… „Mie mi-ați făcut” (Mt 25,40). Liturghia Mariei în Betleem: este acolo, Te privește, Te iubește, Te hrănește… este prezentă pentru Tine. Nimic nu este mai important pentru ea, decât faptul că trăiește pentru Tine. Aduce zorii mântuirii lumii. Această simplitate infinită slujește creșterea Împărăției lui Dumnezeu.
Există oameni care Te recunosc în cei săraci, Te recunosc în tabernacol, Te recunosc și în Sfânta Scriptură… Și există oameni care nu Te recunosc nicăieri. Cine sunt eu, că m-ai binecuvântat cu un har atât de mare, că mă chemi ca pe păstorii din Betleem și îmi dai ca să Te văd…? În sufletul meu Te văd, dar aceasta este mai mult decât orice altă vedere. Pentru că îmi umple ființa mea de lumină, iar această lumină nu trece, cum trece strălucirea palatelor admirate de turiști.
Admir micimea Ta! Cât de bine ar fi ca să o admirăm cât mai mulți! Cât de bine ar fi, dacă lumea ar putea admira astfel micimea Ta, încât să înceapă să Te imite!
Într-un birou am auzit că o angajată asculta cântece despre Tine. Îi străluceau ochii, fața și sufletul. Dacă ar putea să Te asculte astfel oamenii…, cât de diferită ar fi lumea în care am trăi! Lumea aceasta ar fi mai umană și, în același timp, mai divină, pentru că ar fi pe placul Tău, Dumnezeule născut printre noi!
Suntem poporul Tău. Suntem mulți, dar vrem să rămânem mici. Blândețea Ta a permis, ca să devii, mai târziu, Miel înjunghiat. Și cât de mult înseamnă acest lucru pentru noi! Dacă ai fi venit cu putere, noi am putea să ne plângem toată ziua că nu avem putere. Tu, însă, ai venit cu puterea iubirii. Și pe aceasta ne-ai transmis-o și nouă. Iar copilul „creștea în înțelepciune, statură și har înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor” (Lc 2,52), citim. Iubirea noastră trebuie să crească și ea „în înțelepciune, statură și har înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor.”
Vă urez, vouă fraților și surorilor mele, să creștem împreună în iubirea lui Isus, născut între noi!
Timișoara, Crăciun 2021
✠ Iosif-Csaba Pál
episcop diecezan
Comentarii prin facebook