Valorile saturaţiei de oxigen din sânge (sau nivelul de oxigen din sânge) se măsoară prin utilizarea unei proceduri simple, ieftine şi non – invazive, care are denumirea de puloximetrie.
În mod normal, saturaţia oxigenului din sânge trebuie să depăşească valoarea de 95%. În situaţia în care pacientul suferă din cauza unor boli respiratorii sau a unor boli de inimă, această valoare poate să scadă.
Nivelul de oxigen din sânge este măsurabil cu ajutorul unui dispozitiv denumit „pulsoximetru”, ce poate fi ataşat pe deget, dar şi pe ureche. În afară de faptul că este o procedură sigură şi convenabilă, oferă şi informaţii de valoare din punct de vedere clinic.
Este important să cunoaşteţi faptul că oxigenul intră mai întâi în plămâni şi apoi în sânge, sângele fiind cel care are rolul de a transporta oxigenul către organele din corp. Principala modalitate prin care oxigenul este transportat în sânge este prin intermediul hemoglobinei, iar saturaţia de oxigen este cea care indică procentul din totalul de hemoglobina care transportă oxigen. Saturaţia în oxigen a hemoglobinei poate să ofere inclusiv date despre procesul de respiraţie şi despre cât de eficient este acesta.
Saturaţia de oxigen din sânge – ce este şi care sunt valorile normale?
Saturaţia de oxigen din sânge se referă la raportul dintre hemoglobina totală şi hemoglobina care este saturată în oxigen. Nivelul normal al oxigenului în sânge este cuprins între 95% şi 100%, iar atunci când există valori mai mici de 90% avem de-a face cu „hipoxemie”.
Atunci când valorile saturaţiei de oxigen din sânge sunt mai mici de 80%, funcţia viscerală este afectată şi apar probleme la nivelul creierului şi al inimii. Hemoglobina este dezoxigenată în cazul în care presiunea parţială a oxigenului este scăzută, saturaţia oxigenului fiind menţinută constantă de către procesele de metabolism anaerob şi de către respiraţie.
Atunci când avem în vedere saturaţia în oxigen a sângelui arterial – SaO2, trebuie să menţionăm că valorile mai mici de 60% generează hipoxemie. Saturaţia în oxigen a sângelui venos – SvO2 – se referă la consumul de oxigen al organismului, iar valorile mai mici de 90% anunţă instalarea ischemiei. StO2 – saturaţia în oxigen a ţesuturilor – poate să fie măsurată datorită spectroscopiei cu infraroşu şi ajută la evidenţierea gradului de oxigenare tisulară în cazul diverselor boli. Pentru a putea măsura SpO2, adică saturaţia periferică a oxigenului, aveţi nevoie de un pulsoximetru.
Cum se măsoară corect saturaţia de oxigen din sânge?
Tehnica de măsurare corectă a saturaţiei de oxigen din sânge cu ajutorul pulsoximetrului este una destul de simplă şi de „la îndemână”. În primul rând este nevoie să ataşaţi senzorul dispozitivului pe unul dintre degetele de la mâini sau de la picioare, sau chiar şi pe lobul urechii.
Reţineţi faptul că precizia unui pulsoximetru este influenţată negativ de către unghiile false şi de către ojă, motiv pentru care este recomandat să le îndepărtaţi atunci când folosiţi acest dispozitiv. Este important ca pulsoximetrul să fie poziţionat corect, pentru a nu fi prea larg şi pentru a nu se ajunge să se producă vasoconstricţie.
Dimensiunile mici ale unui pulsoximetru permit utilizarea acestuia oriunde şi oricând, inclusiv la sala de sport. Oferă rezultate foarte repede, într-o manieră care nu provoacă niciun disconfort pacientului. Este important să aveţi în vedere curăţarea acestui dispozitiv după fiecare utilizare, precum şi înainte ca acesta să fie folosit de către o altă persoană.
Pentru a determina saturaţia de oxigen, pulsoximetrul foloseşte lumina. Atunci când vă plasaţi un deget între sursa de lumină şi detector, o parte a luminii este absorbită de către deget iar cealaltă parte ajunge până la detectorul de lumină. În afară de pulsoximetru digital, există şi pulsoximetru portabil – folosit de regulă în spitale şi clinici.
Sursa: clickpentrufemei.ro
Comentarii prin facebook