În unele cercuri politice se vehiculează încă de pe acum un scenariu potrivit căruia Timişoara condusă şi după anul electoral 2024 de Dominic Fritz să ajungă, la fel ca în perioada mandatelor lui Gheorghe Ciuhandu. Şi mă refer la izolarea politică a oraşului, aşa cum într-o formă sau alta a fost în timpul lui Ciuhandu sau mai exact în ultimele trei mandate din cele patru pe care le-a avut fostul primar ţărănist. Mai exact, o izolare dată de un primar provenind dintr-un partid care şi-a pierdut orice relevanţă la nivel naţional. Că va fi şi această ipoteză o temă de campanie pe care o vor pune pe tapet adversarii primarului Dominic Fritz rămâne de văzut.
Se ştie, după ce a fost principalul partid al coaliţiei aflate la guvernare în perioada 1996-2000, PNŢCD n-a mai intrat în parlament şi a dispărut din prim-planul vieţii politice, în pofida unor încercări de revitalizare a partidului. De altfel chiar Ciuhandu a fost preşedinte naţional al formaţiunii în perioada 2004-2007. Cu toate că PNŢCD nu mai exista, timişorenii s-au încăpăţânat însă să-l voteze pe Ciuhandu şi poate l-ar mai fi votat şi în 2012, dacă acesta nu se retrăgea. Şi asta în condiţiile în care a avut o ofertă de la USL, chiar înaintea lui Nicolae Robu.
A fost Timişoara dezavantajată de guvernele de la Bucureşti în acea perioadă? Da şi nu. Mai exact, a fost dar nu la nivelul stratosferic în care s-a creat un adevărat mit al “pedepsirii” Timişoarei fiindcă nu votează cum trebuie. Un mit cu care fostele administraţii şi-au cauţionat propriile neputinţe. Şi o să dau un exemplu de dezavantajare a oraşului. Problema Colterm care i-a explodat în faţă lui Fritz îşi are “păcatul originar” în perioada Guvernului Năstase, care le-a pus în braţe autorităţilor locale găunoasele CET-uri, cu promisiunea că se vor acoperi găurile cu bani de la bugetul central. Ciuhandu a rezistat ce a rezistat în faţa acestui cadou otrăvit, fiind obligat în cele din urmă să accepte fuziunea CET cu Calor, formându-se astfel Colterm-ul. Bani nu au mai venit însă decât prin 2012-2013, în perioada prim-ministeriatului lui Victor Ponta. Acest lucru nu absolvă însă vechile administraţii de indiferenţa crasă cu care au tratat subiectul, Colterm fiind, printre altele, un debuşeu pentru sinecurişti politici.
Pentru a se ajunge la scenariul invocat mai sus, mai trebuie însă două condiţii. Una ar fi ca USR să nu se oprească din marşul spre irelevanţă pe care se încăpăţânează să-l parcurgă. Şi aici ar fi două probleme, una internă, alta externă. Da, USR a făcut multe greşeli şi nu insist foarte mult asupra lor. Dar trebuie spus că n-a existat un partid mai diabolizat atât de celelalte formaţiuni, cât şi de televiziunile infractorilor şi securiştilor, iar explicaţia poate fi regăsită într-o deja foarte cunoscută investigaţie Recorder. Deşi nu mai este la guvernare de mai bine de un an, USR este făcut vinovat şi pentru pensiile mici, şi pentru dezastrul din energie, şi pentru inflaţie, şi pentru datoriile externe, poate chiar şi pentru războiul din Ucraina. Astea sunt cauze externe.
Dar sunt şi multe interne. Partidul s-a tribalizat, se pedepseşte delictul de opinie, iar drept consecinţă USR este părăsit pe capete. Se mai pune problema şi de oameni, având în vedere că un şef de organizaţie judeţeană (Suceava) pleacă la PSD. La Prahova a plecat o întreagă organizaţie. Ca fapt divers, într-un discurs ţinut săptămâna trecută chiar la Timişoara, enumerând primarii de municipii ai USR, preşedintele Cătălin Drulă l-a “uitat” pe edilul-şef al Braşovului. Explicaţia ar fi că Allen Coliban nu face parte din “echipa câştigătoare”, ca să împrumut o sintagmă de la un alt partid. Apoi, sunt unele probleme de comunicare. Cu toate că mesajele partidului sunt corecte în proporţie de 99%, nu de puţine ori sunt transmise ori pe un ton arogant, de autosuficienţă, ori pe unul băşcălios, impregnat cu glumiţe. Chiar dacă unele glume pot fi reuşite, nu ştiu dacă e cazul să recurgi la ele în actuala conjuctură în care se află nu doar partidul, ci şi România sau Europa. Sigur, toate acestea se pot rezolva, iar pe fondul unei guvernări cvasi-catastrofale, cum este cea actuală, USR poate să iasă din derivă.
A doua condiţie pentru scenariul amintind de perioada Ciuhandu este, sigur, ca Fritz să obţină un nou mandat. Un lucru nu foarte facil, cum sunt convinşi partizanii lui, dar nici imposibil, cum cred adversarii săi. Dar subiectul acesta e inepuizabil.
Pe de altă parte, trebuie spus că nici apartenenţa la un partid aflat la putere nu este garanţia succesului. Caz concret, îl avem chiar la îndemână. Chit că este vicepreşedinte naţional al PNL, preşedintele CJ Timiş, Alin Nica, a dat-o monumental în bară până acum cu cele mai importante proiecte care au nevoie de sprijinul autorităţilor centrale, şi mă refer la un nou stadion, respectiv la Castelul Huniade. Ba la al doilea obiectiv, Nica a acuzat actuala guvernare de pierderea banilor prin PNRR, bani direcţionaţi spre proiecte similare din zona secuimii. Ori actuala guvernare îl are ca prenier exact pe preşedintele PNL, Nicolae Ciucă. Faptul că la nivel de percerpţie, Ciucă este considerat PSD-ist e o altă discuţie…
Comentarii prin facebook