Nu-i nimic secret în faptul că sportul, în general, şi fotbalul în special au depăşit de mult timp graniţa competiţiei sportive sau a loisirului pentru (tele)spectatori, având tot mai multe interferenţe cu politica. Nu mai departe decât luna trecută o vicepreşedintă a Parlamentului European a fost arestată în legătură cu organizarea Campionatului Mondial de fotbal din Qatar. Istoria consemnează chiar un război al fotbalului, e drept, de scurtă durată, între Honduras şi El Salvador. Şi foarte probabil, primul care a încercat să-şi demonstreze prin sport teoriile sale politice a fost un anume Adolf Hitler, la Jocurile Olimpice din 1936 de la Berlin, dar căruia i-a explodat în faţă un Jesse Owens.
În cel mai recent caz, victoria lui Novak Djokovic de la Melbourne a fost transformată într-o mare izbândă a suveranismului asupra globalismului. Sigur, cu o judecată de tip sofism. Se ştie, Nole nu s-a vaccinat, de unde s-a considerat că este un antivaccinist. (Poate minte, dar el a declarat de mai multe ori că nu este antivaccinist, dar preferă să nu se vaccineze.). Fiind antivaccinist, înseamnă că se împotriveşte conspiraţiei mondiale care a inventat vaccinul ca să ne bage cipuri în cap sau să ne decimeze pe principii malthusiene. Fiind împotriva globalismului, înseamnă că este suveranist, adică un AUR-ist de-al nostru, ar suna raţionamentul vajnicilor luptători cu Oculta, cei mai mulţi dintre ei neurmărind în viaţa lor um meci de tenis.
Iată ce spune şi numărul trei din AUR, Sorin Lavric, acest Nae Ionescu din spatele “Căpitanului” George Simion: “Veni, vidi, vici! Victoria lui Djokovic la Australian Open nu e atît un rezultat sportiv, cît o izbîndă politică. Un jucător de tenis a ajuns să fie simbolul viril al demnității neîngenuncheate. Acum un an, la același turneu, sârbul a fost tratat drept un lepros recalcitrant, în a cărui minte nu încăpea intenția servilă de a se lăsa vaccinat. Drept care a fost împiedicat prin mijloace nesportive să dovedească ce sportiv era. Dar anul acesta, gladiatorul s-a întors și a învins. Jos pălăria, luptatorule! Ne-ai încântat sufletele și iti mulțumim.” Deci o “izbândă politică”. A cui?
Habar n-am ce opţiuni politice are Djokovic, dar în mod cert nu este o victimă a “globalismului”, de pe urma căruia a făcut sute de milioane de euro în carieră. E drept, prin prisma rezultatelor, este cel mai bun tenismen din istorie. Că îl “ajută” tatăl său, adept al teoriilor conspiraţiei şi putinist convins, să pară un simbol al suveranismului e cu totul altceva. Poate AUR-iştilor le-a intrat la inimă Nole, tocmai din cauza tatălui. Totuşi, s-a mers prea departe în încercările de-a confisca politic o competiţie sportivă la urma urmei. E drept, una cu mulţi bani şi cu mize mari, dar sportivă. Ca să nu mai spun că, după acelaşi succes de la Melbourne, şi zeloţii ortodocşi au profitat de ocazie pentru a proclama victoria ortodoxismului răsăritean în faţa decadentului occident catolic şi protestant.
Ori când transformăm competiţia sportivă în altceva decât trebuie să fie, să nu ne mai mirăm că apar scene delirante precum cea de la Sfântu Gheorghe.
P.S. Cu oarecare legătură cu cele de mai sus. Am văzut o mare bucurie în România pe modelul “să moară capra vecinului” după “înfrângerea” partidului lui Karl Nehammer la alegerile din Austria Inferioară. “Înfrângere” în sensul că a câştigat totuşi destul de detaşat, cu 40%, exact prognoza din sondaje. Procentele pierdute de partidul cancelarului austriac au mers însă la formaţiunea de extremă dreapta, FPO, care conduce în sondajele la nivel naţional. Ne rezolvă acum George Simion problema Schengen? Pariu că nu!nole
Comentarii prin facebook