Victoria cu Galaţiul, mai mult decât o calificare, mai mult decât un succes, este o reînviere a spiritului sportiv al Timişoarei

Spiritul Timişoarei este atunci când stai în ploaie şi cânţi pentru favoriţi la 1-8. Spiritul Timişoarei este atunci când jucătorii de la rugby, mai mereu dezavantajaţi de arbitri, învingeau în toate finalele Baia Mare. Spiritul Timişoarei este atunci când condus cu 16 puncte în finala Cupei României la baschet, dar totuşi reuşeşti să aduci trofeul în Banat.

Spiritul Timişoarei, din punct de vedere sportiv, şi nu numai, s-a stins în ultimii ani. Asta şi pentru că autorităţile au vrut aşa. Fără un stadion acceptabil, fără o sală modernă, ne-a luat-o înainte şi Şagul. Cât despre performanţe, nu are rost să vorbim. La fotbal suntem ruşinea ţării, la handbal luptăm să ne salvăm de la retrogradare, la rugby rămânem cât de cât sus, dar asta pentru că în campionat se înscriu 4, 5 echipe… Nefericirea zilnică, aglomeraţia, stresul, sunt aşlte motive care au făcut să nu mai vorbim de spiritul Timişoarei.

Şi totuşi, atunci când ne aşteptam mai puţin, într-o seară friguroasă de sfârşit de ianuarie 2023, în „obosita” Sală Constantin Jude, s-a produs minunea. După un sezon întreg foarte bun, cu deplasări infernale şi multe meciuri pe toate planurile, echipa de baschet a oraşului risca să nu continua lupta pentru Top 10. Un eşec cu Galaţiul, o altă echipă cu un sezon bun putea aduce dezastrul. Era un meci de totul sau nimic. Totul însemnând locul 2 şi calificarea în Top 10, nimic fiind accederea doar în grupa 11-18.

Atunci când era nevoie mai mult de spiritul Timişoarei acesta a reînviat. O sală plină şi „fierbinte”, ca pe timpuri, care şi-a încurajat favoriţii, şi o echipă care a dat totul, absolut totul pentru victorie. Ce înseamnă totul: să joci cu un deget fracturat, aşa cum a făcut-o „Ilie” Djokovic, să joci deşi nu eşti refăcut complet cum a facut-o Adam Mirkovic şi cu ceva timp înainte Nikola Gajic, să crezi în şansa ta, să lupţi pentru echipă şi pentru oraş. Întotdeauna ai nevoie de puţin noroc, Timişoara a câştigat în ultima secundă prin reuşita lui Djokovic, dar mai mult de atât ai nevoie de spiritul Timişoarei. Şi toţi băieţii în alb-violet l-au avut aseară, aşa cum l-a avut şi publicul.

Spre supărarea unora, Timişoara merge mai departe, atât în campionat, cât şi în Cupă şi Europa, dar îşi recâştigă un simbol emoţional: spiritul!

Felicitări echipei pentru că a trezit “Spiritul Timişoarei”! Multumesc timişorenilor care au înţeles că “Spiritul Timişoarei” sunt ei insăşi şi nimic altceva. Respect adversarilor din Galaţi pentru fair-play şi luptă. Doar o echipă putea să meargă mai departe, dar dacă invingea Galaţiul, era meritat şi asta”, a concluzionat antrenorul timişorenilor, Dragan Petricevic.

Acum, totul depinde din fiecare dintre noi, ca spiritul Timişoarei şă fie viu, la fiecare meci!